13 definitzii pentru sclipitor
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (4)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SCLIPITÓR OÁRE sclipitori oare adj. Care sclipeshte; lucitor lucios stralucitor scanteietor sclipicios. ♦ Fig. Care se remarca printro inteligentza deosebita. Sclipi + suf. tor.
sclipitor ~oare [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~i ~oare / E: sclipi + tor] 12 a (SHi prin largirea sensului) Care sclipeshte (12) Si: scanteietor (12) stralucitor (asr) sclipind (pfm) sclipicios (12) (inv) scanteios (1) scanteind sclipit2 (12) (reg) sclipos. 3 av (K determinant al unui adjectiv caruia i da valoare de superlativ) Foarte. 4 a (Reg; fig) Luxos. 5 a (D. privire ochi) Care are o stralucire specifica vie ce tradeaza un sentiment puternic o stare de spirit intensa Si: scaparator (9) scateietor (3) (inv) scateios sclipit2 (3). 6 a (Fig: d. oameni) Dotat cu o inteligentza vie cu un talent deosebit shi de obicei spontan (ce impresioneaza puternic). 7 a (D. manifestari insushiri ale oamenilor) Care arata denota o inteligentza un talent sclipitor (6) Si: scaparator (11) scanteietor (5) stralucitor. 8 a (Reg; ic) Goj ~ Ileana (Cetoniaaurata). 9 a (Ent; reg; ic) Gaza ~oare Licurici (Lampyris noctiluca).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SCLIPITÓR OÁRE sclipitori oare adj. Care sclipeshte; lucitor lucios stralucitor scanteietor sclipicios. ♦ Fig. Extrem de inteligent foarte dotat. Sclipi + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
SCLIPITÓR OÁRE sclipitori oare adj. Care sclipeshte; lucitor lucios stralucitor scinteietor. In intunericul ferestrelor se rasuceau mereu fishii de fum cu mii de scintei sclipitoare. REBREANU R. I 275. Vapaia lunei sashterne pe sclipitoarele intinderi. VLAHUTZA N. 140. Roiau fluturi ushori k sclipitoare stele de aur. EMINESCU N. 8.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SCLIPITÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) Care sclipeshte; scanteietor; lucitor. Stea ~oare. 2) fig. Care vadeshte aptitudini intelectuale deosebite. Inteligentza ~oare. /a sclipi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
sclipitor a. sclipicios.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
sclipitór oáre adj. Care sclipeshte: o zapada sclipitoare. SHi sclipicĭos (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
sclipitór adj. m. pl. sclipitóri; f. sg. shi pl. sclipitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
sclipitór adj. m. pl. sclipitóri; f. sg. shi pl. sclipitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SCLIPITÓR adj. 1. licaritor lucitor scanteietor (astazi rar) sclipind (pop. shi fam.) sclipicios (inv.) scanteind scanteios. (O lumina ~oare.) 2. lucios lucitor scanteietor stralucit stralucitor (rar) luciu (inv. shi reg.) stralucios. (Un diamant ~.) 3. v. stralucitor. 4. lucios lucitor scanteietor (rar) luciu (inv.) sclivisit. (Un material ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SCLIPITÓR adj. v. bogat fastuos grandios luxos mare pompos somptuos splendid stralucit stralucitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SCLIPITOR adj. 1. licaritor lucitor scinteietor (astazi rar) sclipind (pop. shi fam.) sclipicios (inv.) scinteind scinteios. (O lumina ~.) 2. lucios lucitor scinteietor stralucit stralucitor (rar) luciu (inv. shi reg.) stralucios. (Un diamant ~.) 3. scaparator scinteietor stralucitor (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 4. lucios lucitor scinteietor (rar) luciu (inv.) sclivisit. (Un material ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
sclipitor adj. v. BOGAT. FASTUOS. GRANDIOS. LUXOS. MARE. POMPOS. SOMPTUOS. SPLENDID. STRALUCIT. STRALUCITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sclipitor, sclipitoareadjectiv
- 1. Care sclipeshte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lucios lucitor sclipicios scanteietor stralucitor
- In intunericul ferestrelor se rasuceau mereu fishii de fum cu mii de scintei sclipitoare. REBREANU R. I 275. DLRLC
- Vapaia lunei sashterne pe sclipitoarele intinderi. VLAHUTZA N. 140. DLRLC
- Roiau fluturi ushori k sclipitoare stele de aur. EMINESCU N. 8. DLRLC
- 1.1. Care se remarca printro inteligentza deosebita. DEX '09
-
etimologie:
- Sclipi + sufix tor. DEX '98 DEX '09