SCINTEIETÓR OÁRE scinteietori oare adj. Stralucitor sclipitor. Valea Jiului stralucea intro splendida zi de toamna. De jur imprejur se ridicau muntzii maretzi shi linishtitzi iar crestele Paringului erau acoperite de zapezi albe scinteietoare. BOGZA V. J. 142. Cum shedea spinul impreuna cu moshusau shi cu verele sale sus intrun foishor numai iata ce zaresc in departare un sul de raze scinteietoare... shi de ce se apropia de ce lumina mai tare. CREANGA P. 228. ◊ Fig. Singur Eminescu a shtiut sa scoata dintrun cimp asha de ingust frumusetze nepieritoare de forma finetze de sentimente scinteietoare. IONESCURION C. 104. ♦ Care pare k imprashtie scintei; viu stralucitor lucitor. Era inalta... cu ochii scinteietori cu buzele subtziri shi roshii. IBRAILEANU A. 124. Ce pictor va putea vreodata sa ne reproduca sclipirea scinteietoare a unui ochi frumos. GHEREA ST. CR. II 50. Dupa ce se uita o data cu ochii scinteietori imprejurul sau... incepu sa scurme pamintul cu ghearele. SLAVICI N. II 239. Focurile pietrelor scumpe se uneau cu razele scinteietoare ale ochilor. ALECSANDRI O. P. 86. Varianta: schinteietór oáre (MACEDONSKI O. I 24) adj.