SATÍRIC A satirici ce adj. Cu caracter de satira; care tzine de satira. ♦ Inclinat spre satira. Spirit satiric. ♦ (Substantivat m.) Persoana care satirizeaza; autor de opere satirice. ♦ (Substantivat n.) Contzinut caracter specific satirei. Din fr. satirique lat. satiricus.

satiric¹ ~a a [At: VALIAN V. / Pl: ~ici ~ice / E: fr satyrique] 1 (K) de satir (1) Si: (inv) satiricesc¹ (1). 2 Specific satirilor (1) Si: (inv) satiricesc¹ (2). 3 Privitor la satiri (1) Si: (inv) satiricesc¹ (3).

satiric² ~a [At: BUDAIDELEANU LEX / Pl: ~ici ~ice / E: lat satiricus ngr σατυρικός fr satirique] 1 a Care apartzine satirei (1) Si: (inv) satiricesc² (1). 2 a Privitor la satira (1) Si: (inv) satiricesc² (2). 3 a Care are caracter de satira (1) Si: (inv) satiricesc² (3). 4 a Specific satirei (1) Si: (inv) satiricesc² (4). 5 a Care constituie o satira (1) Si: (inv) satiricesc² (5). 6 a (D. oameni) Inclinat spre satira (1) Si: (inv) satiricesc² (6). 7 a (D. oameni) Caruia i place sa satirizeze. 8 sna Contzinut satiric² (1). 910 sm a (Scriitor) care compune satire (1).

SATÍRIC A satirici ce adj. Cu caracter de satira; care tzine de satira. ♦ Inclinat spre satira. Spirit satiric. ♦ (Substantivat m.) Persoana care satirizeaza; autor de opere satirice. ♦ (Substantivat n.) Contzinut caracter specific satirei. Din fr. satirique lat. satiricus.

SATÍRIC¹ s. n. Contzinut caracter specific satirei. [Artishtii] au simtzit nevoia unor completari a unor adaugiri care sa adinceasca satiricul piesei. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 10/3.

SATÍRIC² A satirici e adj. Cu caracter de satira; care tzine de satira. V. epigramatic. Anton Bacalbasha... vrea sa ne arate fondul sau de lirism senin care desigur ne va surprinde k shi insemnatele sale produceri satirice. DEMETRESCU O. 190. SHi pentru a sfirshi printro trasatura satirica: «prostul gaseshte oricind unul mai prost k el care sal admire». BOLINTINEANU O. 253. ♦ Inclinat spre satira. Spirit satiric. ♦ (Substantivat) Autor de satire. Caragiale e un satiric. IBRAILEANU SP. CR. 219. Publicul romin sa invatzat asha de mult sa riza de spiritualele productziuni ale mult talentatului nostru satiric. GHEREA ST. CR. II 132. Acei vestitzi satirici... nu numai nu avura din scrieri neplaceri Ci cishtigara inca nemuritoare slava. NEGRUZZI S. II 215.

SATÍRIC A adj. Specific satirei; care tzine de satira; ironic batjocoritor mushcator. // s.m. Autor de satire. // s.n. Contzinutul caracterul specific al unei satire. [Cf. lat. satiricus fr. satirique].

SATÍRIC¹ A I. adj. specific satirei; care tzine de satira; ironic batjocoritor mushcator. II. s. m. autor de satire. III. s. n. contzinut caracter specific satirei. (< fr. satirique lat. satiricus)

SATÍRIC² A adj. referitor la satiri. ♦ dansuri ~e = dansuri licentzioase executate in reprezentatziile de drame satirice; drama ~a = (la greci) poem dramatic patetic shi comic in care corpul era compus din satiri. (< fr. satyrique lat. satiricus)

SATÍRIC¹ ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de satira; propriu satirei. Roman ~. 2) Care scrie satire. Scriitor ~. 3) Care are inclinatzie spre satira. Spirit ~. /<lat. satiricus ngr. satyrikos fr. satirique

SATÍRIC² ~ci m. Autor de satire. /<lat. satiricus ngr. satyrikos fr. satirique

satiric a. 1. ce tzine de satira: stil satiric; 2. pornit la batjocura: spirit satiric. ║ m. autor de satire.

1) *satíric a adj. (lat. satiricus d. sátira). De satira: stil satiric poema satirica. Pornit spre satira spre ironie: spirit satiric. Care scrie satire: poet satiric. Subst. Scriitor satiric. Adv. A scrie satiric.

2) *satíric a adj. (vgr. satyricós d. sátyros satir). De satir al sátirilor: dans satiric. Drama satirica la vechiĭ Grecĭ poema dramatica patetica shi comica tot odata (tragicomedia) in care coru era compus din sátirĭ.

satíric¹ adj. m. pl. satírici; f. satírica pl. satírice

satíric² (persoana) (rar) s. m. pl. satírici

satíric³ (contzinut specific satirei) s. n.

satíric adj. m. (persoana) s. m. pl. satírici; f. sg. satírica pl. satírice

satíric (contzinut specific satirei) s. n.

SATÍRIC adj. s. 1. adj. sarcastic (livr.) acrimonios (inv.) satiricesc (fig.) biciuitor caustic incisiv intzepator mushcator pishcator shfichiuitor taios usturator. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic (fig.) caustic incisiv intzepator mushcator usturator. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)

SATIRIC adj. s. 1. adj. sarcastic (inv.) satiricesc (fig.) biciuitor kustic incisiv intzepator mushcator pishcator shfichiuitor taios usturator. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic (fig.) kustic incisiv intzepator mushcator usturator. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)

CINTEC SATIRIC Specie a poeziei lirice populare nu prea mare k numar de versuri shi avind un caracter satiric. Ex. La piriu cu tufele Spala lelea rufele SHi lentinde pe surcele Ciinii hiriie la ele. Stringetzi lele rufele Cami turbeaza ciinele SHi apuca vaile SHimi prapadesc oile! (Doine cintece strigaturi)