optziuni
  • info

10 definitzii pentru usturator

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

USTURATÓR OÁRE usturatori oare adj. Care ustura care produce usturime. ♦ Fig. Care provoaca o durere sufleteasca o jignire; taios caustic incisiv. Ustura + suf. ator.

USTURATÓR OÁRE usturatori oare adj. Care ustura care produce usturime. ♦ Fig. Care provoaca o durere sufleteasca o jignire; taios caustic incisiv. Ustura + suf. ator.

usturator ~oare [At: CORBEA D. 196r1/10 / Pl: ~i ~oare / E: ustura + ator] 1 a Care ustura (1) Si: (rar) usturatec (inv) usturoi (1) (reg) usturat2 (1) usturacios. 23 av a (Fig) (intrun mod) care provoaca o suferintza morala Si: caustic incisiv taios.

USTURATÓR OÁRE usturatori oare adj. Care produce usturime care ustura. [Era] mai bucuros de o rana usturatoare decit de copilariile shi de slabiciunile reveriei. GALACTION O. I 197. ◊ Fig. Acuma insa toate parca erau strinse in cleshtele fierbinte ale unei pareri de rau usturatoare. REBREANU P. S. 164. ♦ Fig. Caustic taios incisiv. Adevarurile usturatoare care le azvirlea poetul in fatza dushmanilor poporului au facut k aceshtia sa devina shi dushmanii sai. BENIUC P. 29. ◊ (Adverbial) La vorbele shi cirtirile celorlalte neveste de slujbashi ai curtzii incepu a raspunde atit de subtzire usturator shi patimash incit toate amutzira. SADOVEANU O. VIII 223.

USTURATÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) Care ustura; care provoaca (multa) usturime; urzicator. 2) fig. Care contzine aluzii rautacioase; caustic; urzicator; mushcator; intzepator; pishcator; corosiv. /a ustura + suf. ~ator

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

usturatór adj. m. pl. usturatóri; f. sg. shi pl. usturatoáre

usturatór adj. m. pl. usturatóri; f. sg. shi pl. usturatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

USTURATÓR adj. 1. v. picant. 2. v. urticant.

USTURATÓR adj. v. batjocoritor epigramatic exagerat excesiv exorbitant mare ridicat sarcastic satiric scump.

USTURATOR adj. 1. iute intzepator picant piperat pishcator. (Gust ~ al unei mincari.) 2. urticant urzicator. (Plante ~.)

usturator adj. v. BATJOCORITOR. EPIGRAMATIC. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. MARE. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC. SCUMP.

Intrare: usturator
usturator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usturator
  • usturatorul
  • usturatoru‑
  • usturatoare
  • usturatoarea
plural
  • usturatori
  • usturatorii
  • usturatoare
  • usturatoarele
genitiv-dativ singular
  • usturator
  • usturatorului
  • usturatoare
  • usturatoarei
plural
  • usturatori
  • usturatorilor
  • usturatoare
  • usturatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

usturator, usturatoareadjectiv

  • 1. Care ustura care produce usturime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: picant urticant
    • format_quote [Era] mai bucuros de o rana usturatoare decit de copilariile shi de slabiciunile reveriei. GALACTION O. I 197. DLRLC
    • format_quote figurat Acuma insa toate parca erau strinse in cleshtele fierbinte ale unei pareri de rau usturatoare. REBREANU P. S. 164. DLRLC
    • 1.1. figurat Care provoaca o durere sufleteasca o jignire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: caustic incisiv taios
      • format_quote Adevarurile usturatoare care le azvirlea poetul in fatza dushmanilor poporului au facut k aceshtia sa devina shi dushmanii sai. BENIUC P. 29. DLRLC
      • format_quote (shi) adverbial La vorbele shi cirtirile celorlalte neveste de slujbashi ai curtzii incepu a raspunde atit de subtzire usturator shi patimash incit toate amutzira. SADOVEANU O. VIII 223. DLRLC
etimologie:
  • Ustura + sufix ator. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.