USTURATÓR OÁRE usturatori oare adj. Care produce usturime care ustura. [Era] mai bucuros de o rana usturatoare decit de copilariile shi de slabiciunile reveriei. GALACTION O. I 197. ◊ Fig. Acuma insa toate parca erau strinse in cleshtele fierbinte ale unei pareri de rau usturatoare. REBREANU P. S. 164. ♦ Fig. Caustic taios incisiv. Adevarurile usturatoare care le azvirlea poetul in fatza dushmanilor poporului au facut k aceshtia sa devina shi dushmanii sai. BENIUC P. 29. ◊ (Adverbial) La vorbele shi cirtirile celorlalte neveste de slujbashi ai curtzii incepu a raspunde atit de subtzire usturator shi patimash incit toate amutzira. SADOVEANU O. VIII 223.