scrutator ~oare [At: CR (1833) 210²/32 / V: (inv) ~tat~ / Pl: ~i ~oare / E: fr scrutateur lat scrutator] 1 a (D. ochi sau pex d. oameni) Care priveshte atent cercetator iscoditor patrunzator Si: (rar) scurmator (6). 2 a (D. privire) Patrunzatoare. 3 a Care analizeaza minutzios. 4 a Care surprinde esentza. 5 sm (Inv) Cercetator (17). 6 sm (Idt) Persoana care facea parte din comisia insarcinata cu adunarea shi numararea voturilor sau cu supravegherea scrutinului. Si: (idt) scrutinator. 7 sm (Iuz) Persoana care consemna in scris discutziile purtate intrun consiliu (al unei banci sau al unei societatzi comerciale).

SCRUTATÓR OÁRE scrutatori oare adj. (Despre ochi priviri) Care priveshte atent patrunzator. Din clipa aceea cintaretzul incepu sa calce mai drept privirea i era mai scrutatoare gloria la care visase parea k e pe drumul adeveririi. ARDELEANU D. 291. Cine sa fi fost de vina? Ochii fiindca erau cenushii vargatzi shi scrutatori? BASSARABESCU S. N. 28. Dupa o repede privire scrutatoare Adela a facut critica complecta a incaperii inshirind toate lipsurile unui confort relativ. IBRAILEANU A. 66. ◊ (Adverbial) O privi un rastimp atit de scrutator k ea se mira. REBREANU R. I 157. ♦ Fig. Care cerceteaza cu deamanuntul care analizeaza minutzios. Noi? Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza Ce tablourile minte ce simtzirea simuleaza. EMINESCU O. I 35.

SCRUTATÓR OÁRE adj. Atent cu priviri patrunzatoare. ♦ (Fig.) Care cerceteaza amanuntzit. [< scruta + (a)tor].

SCRUTATÓR OÁRE adj. atent cu priviri patrunzatoare. ◊ (fig.) care cerceteaza amanuntzit. (< fr. scrutateur lat. scrutator)

SCRUTATÓR¹ adv. In mod foarte atent; cu multa atentzie. A privi ~. /<fr. scrutateur lat. scrutator

SCRUTATÓR² ~oáre (~óri ~oáre) 1) (despre privire sau despre ochi) Care scruteaza; care cerceteaza cu multa atentzie; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examineaza cu minutziozitate pentru a patrunde in esentza lucrurilor. /<fr. scrutateur lat. scrutator

scrutator a. care cerceteaza cu deamaruntul: priviri scrutatoare. ║ m. 1. cel ce scruteaza; 2. cel insarcinat cu verificarea scrutinului.

* scrutatór oáre adj. Care scruteaza: privirĭ scrutatoare. S. m. Acela care verifica scrutinu.

scrutator sm vz scrutator

scrutatór adj. m. pl. scrutatóri; f. sg. shi pl. scrutatoáre

scrutatór adj. m. pl. scrutatóri; f. sg. shi pl. scrutatoáre

SCRUTATÓR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.

SCRUTATÓR s. v. cercetator om de shtiintza.

SCRUTATOR adj. 1. atent cercetator iscoditor patrunzator scormonitor scotocitor sfredelitor strapungator. (O privire ~; ochi ~.) 2. ager clarvazator iscoditor observator patrunzator perspicace scormonitor sfredelitor strabatator subtil (livr.) penetrant sagace (fig.) ascutzit. (Un spirit ~.)

scrutator s. v. CERCETATOR. OM DE SHTIINTZA.