SCRUTATÓR OÁRE scrutatori oare adj. (Despre ochi priviri) Care priveshte atent patrunzator. Din clipa aceea cintaretzul incepu sa calce mai drept privirea i era mai scrutatoare gloria la care visase parea k e pe drumul adeveririi. ARDELEANU D. 291. Cine sa fi fost de vina? Ochii fiindca erau cenushii vargatzi shi scrutatori? BASSARABESCU S. N. 28. Dupa o repede privire scrutatoare Adela a facut critica complecta a incaperii inshirind toate lipsurile unui confort relativ. IBRAILEANU A. 66. ◊ (Adverbial) O privi un rastimp atit de scrutator k ea se mira. REBREANU R. I 157. ♦ Fig. Care cerceteaza cu deamanuntul care analizeaza minutzios. Noi? Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza Ce tablourile minte ce simtzirea simuleaza. EMINESCU O. I 35.