pribeag ~a [At: MOXA 377/31 / V: (ivr) ~bag (inv) preb~ ~ive~ (reg) ~blag ~ble~ / Pl: ~egi ~ege / E: slv прѣбѣгъ] 12 smf a (Asr) (Om) refugiat. 34 smf a (Persoana) care merge din loc in loc fara o tzinta precisa Si: hoinar. 56 smf a (Persoana) care a venit din alta parte shi sa stabilit intrun anumit loc Si: strain venetic. 78 a (D. viatza mod de trai etc.) Care este specific omului pribeag (4 6). 9 a Care sa desprins de colectivitate Si: singur izolat. 10 sm (Reg) Haiduc.

PRIBEÁG A pribegi e adj. 1. Ratacitor din loc in loc care nu este nicaieri statornicit ashezat. SHi de dorul ei lasata doi parintzi shiapoi pribeag Ratacita zi shi noapte peste tzari. COSHBUC P. II 138. El vede... k tot cei mai ramine sa faca e sa plece pribeag in lume. GHEREA ST. CR. II 175. Decit catanan shireag Mai binen codru pribeag. ALECSANDRI P. P. 294. ◊ Fig. Ostenit din aripi bate K un vis pribeag un graur. GOGA P. 64. SHi din guran guraacum Umbla doina cea pribeaga. Iara azi o chita totzi De rasuna tzarantreaga. IOSIF V. 114. SHi nu mantrebi ce plins nebun Am plins deatunci? O cum sadun in vorbeatita gind pribeag SHi cum sancep. COSHBUC P. I 284. ◊ (Substantivat) Cei doi pribegi se intorceau pe carare cu donitzile shi caldarile de apa fishiind cu opincile prin tzarina aspra. SADOVEANU P. M. 272. Dear ocoli cu anii paminturile toate Sa fuga de el insushi nici un pribeag nu poate. CERNA P. 69. Primitzi la vatra voastra Sa hodineasca shi pribeagul. IOSIF PATR. 55. 2. Refugiat bajenar fugar emigrant. Domnitza Magda shia purtat lumina ochilor ei prin tzari straine shi pribeaga a ramas pina la mormint. SADOVEANU O. VII 172. Boierii care cei mai multzi erau incuscritzi cu polonii shi cu ungurii se suparara shi coraspunzinduse cu boierii pribegi hotarira pieirea lui. NEGRUZZI C. I 144. ◊ (Substantivat) Sint Tudor feciorul lui lonashcu. raspunse mishcat SHoimaru; dintre totzi pribegii eu singur ma intorc inapoi. SADOVEANU O. VII 61. El cu domnul senvrajbea SHi calare pribegea Pe drumul Bugeacului Scaparea pribeagului. ALECSANDRI P. P. 179. ◊ (Rar urmat de determinari care exprima motivul pribegiei) Pribegi de bir shi claca Copii fara noroc Tui stringi in codru noaptea Sub brazi pe linga foc. COSHBUC P. I 217. 3. Singur izolat razletz. Prin citeva sparturi de nori deabia se zarea cite o stea pribeaga. La TDRG. Mari pietroaie sure shi murgi unele gramadite la un loc... altele rasipite prin livezi k vacile cind pasc pribege. ODOBESCU S. M. 195. Varianta: (regional) pribág a (COSHBUC P. I 48 NEGRUZZI S. I 57) adj.

PRIBEÁG ~eaga (~égi ~ége) 1) shi substantival (despre persoane) Care shia parasit locurile natale ratacind printre straini. 3) shi substantival Care umbla mult shi fara rost; vagabond; hoinar. 3) shi fig. Care este singur; solitar. /<sl. prĕbĕgu

pribeag a. ratacitor. ║ m. cel ce rataceshte prin strainatatzi. [Slav. PRIBĬEGŬ fugar].

pribeág a adj. pl. egĭ ege (vsl. pribĭegŭ priebĭegŭ fugar d bĭegati bĭežati a fugi; rus. pribĭegátĭ a se refugĭa sirb. pribegavati; ung. pribég pribék fugar vagabond. V. bejenie). Fugar ratacitor: k o pasare pribeaga (Al.). Subst. Fugar emigrant (Vechĭ). In nord sing. pribag ága. Cp. cu beat bat.

prebeag ~a a smf vz pribeag

pribag ~a smf a vz pribeag

priblag ~a smf a vz pribeag

pribleag ~a smf a vz pribeag

priveag ~a smf a vz pribeag

pribeág adj. m. s. m. pl. pribégi; adj. f. s. f. pribeága pl. pribége

pribeág adj. m. s. m. pl. pribégi; f. sg. pribeága pl. pribége

PRIBEÁG adj. s. 1. adj. s. hoinar. 2. adj. v. razletz. 3. s. v. refugiat. 4. adj. s. v. exilat. 5. s. adj. v. emigrant. 6. adj. s. strain (inv.) nemernic venit (slavonism inv.) proidit. (E ~ pe la noi.)

PRIBEAG adj. s. 1. adj. s. hoinar ratacitor vagabond (inv.) stranic. (Nu e decit un biet ~ fara camin.) 2. adj. izolat ratacit razletz singur singuratic solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. s. fugar refugiat (inv.) bajenar. (Nishte ~ din calea navalitorilor.) 4. adj. s. (JUR.) alungat exilat gonit izgonit proscris surghiunit (livr.) relegat (inv.) surghiun. (~ din patria sa.) 5. s. adj. emigrant expatriat. (Un ~ politic.) 6. adj. s. strain (inv.) nemernic venit (slavonism inv.) proidit. (E ~ pe la ei.)

pribeág (pribeága) adj. 1. Ratacitor hoinar. 2. Dezradacinat exilat. Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich Slaw. Elem. 40) cf. slov. mag. pribeg „fugar”. Der. pribegi vb. (a rataci a emigra); pribegie s. f. (exil parasire voita a locului natal).