Definitzia cu ID-ul 505675:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pribeág (pribeága) adj. 1. Ratacitor hoinar. 2. Dezradacinat exilat. Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich Slaw. Elem. 40) cf. slov. mag. pribeg „fugar”. Der. pribegi vb. (a rataci a emigra); pribegie s. f. (exil parasire voita a locului natal).