IZOLÁT A izolatzi te adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. indepartat; retras. ♦ Situat la distantza (unul de altul); razletz. ♦ Care constituie o exceptzie. Un caz izolat. V. izola.

izolat ~a a [At: EMINESCU N. 51 / Pl: ~atzi ~e / E: izola] 1 Separat total de obiectele invecinate. 2 (Spc; d. un bolnav contagios) Despartzit de oamenii sanatoshi pentru a evita transmiterea bolii. 3 (D. corpuri sau medii) Care este impiedicat de un izolant (1) sa primeasca frig caldura umezeala zgomot etc. din corpurile sau mediile invecinate. 4 (D. un corp incarcat cu electricitate) Care nu transmite sarcini electrice corpurilor bune conducatoare din jur deoarece este protejat de un izolant. 5 (Fig; d. oameni) Indepartat de semenii sai care nu participa la viatza sociala.

IZOLÁT A izolatzi te adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. indepartat; retras. ♦ Situat la distantza (unul de altul); razletz ♦ Care constituie o exceptzie. Un caz izolat. V. izola. Cf. fr. isolé it. isolato.

IZOLÁT A izolatzi te adj. 1. Despartzit fara legatura separat. Opriram shalupa shi ne uitaram cu deamanuntul. Era o tabara izolata de holerici. ARGHEZI P. T. 42. ◊ (Adverbial) Luate izolat un shir intreg de fapte de ale lui pareau a fi fara nici o importantza. MIHALE O. 459. 2. Retras singuratic. Traia singura izolata intro mansarda la Bucureshti. BART E. 392. El se opri inaintea unei case ce se ridica izolata in mijlocul unei ograzi pustii. EMINESCU N. 51. Amindoi se dusera intro camera izolata. BOLINTINEANU O. 430. 3. Razletz. Se auzea cite o impushcatura izolata.

IZOLÁT ~ta (~tzi ~te) 1) shi adverbial v. A IZOLA. ◊ Parte de propozitzie ~ta parte secundara a propozitziei care se izoleaza prin semne de punctuatzie. 2) Care este unic in felul sau. Caz ~. Problema ~ta. /v. a izola

izolat a. 1. separat; 2. care traieshte in singuratate.

*izolát a adj. (fr. isolé it. isolato). Separat razletz despartzit fara comunicatziune cu lucrurile de acelashĭ fel: o insula izolata in ocean o casa izolata in cimp un copac izolat de padure. Individual a parte: un caz izolat. Fig. Fara contact cu un corp bun conductor de electricitate. Fig. A trai izolat fara multe relatziunĭ cu lumea. Adv. In mod izolat: a considera lucrurile izolat.

IZOLÁT adj. adv. 1. adj. v. razletzit. 2. adv. v. deoparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. retras. 5. adj. v. razletz. 6. adj. v. razletz. 7. adj. razletz sporadic. (Cateva cazuri ~ de imbolnavire.) 8. adv. razletz sporadic (inv.) sporadiceshte. (Se iveshte ~.) 9. adj. v. stingher. 10. adj. v. dosnic.

IZOLAT adj. adv. 1. adj. despartzit razletzit separat (pop.) raznit (inv.) osebit. (Pasare ~ de stol.) 2. adv. deoparte retras (inv.) osebi. (Sta ~.) 3. adj. despartzit separat. (Camere complet ~.) 4. adj. retras singur singuratic solitar (rar) insingurat (inv.) retirat (fig.) sihastru. (Un om ~; traieshte ~.) 5. adj. pribeag ratacit razletz singur singuratic solitar. (Se uita la un nor ~.) 6. adj. disparat razletz. (Elemente ~; amintiri ~.) 7. adj. razletz sporadic. (Citeva cazuri ~ de imbolnavire.) 8. adv. razletz sporadic (inv.) sporadiceshte. (Se iveshte ~.) 9. adj. stingher strain. (Se simtzea ~ in sala de bal.) 10. adj. ascuns dosit dosnic ferit laturalnic retras singuratic tainic tainuit (rar) laturash (inv. shi reg.) sacret (reg.) laturish. (In ungherul cel mai ~.)

Izolat ≠ neizolat impreuna

IZOLÁT A (< izola) adj. s. n. 1. Adj. (SHi adverbial) Fara legatura despartzit separat deoparte; p. ext. indepartat; retras singuratic. ♦ (MAT.) Element i. al unei multzimi = element pentru care exista o vecinatate a lui ce nu contzine alt element al multzimii. ♦ Razletz. 2. S. n. (ANTROP. GENET.) Populatzie cu efectiv relativ redus aparuta datorita unor bariere geografice religioase etnice culturale etc. ai carei componentzi sunt constranshi cu timpul la o relativa consangvinizare.