singuratic ~a [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: ~tec (inv) ~ratec / Pl: ~ici ~ice / E: singur + atic] 1 a (D. fiintze mai ales d. oameni) Singur (3). 2 a (D. viatza traiul sau d. manifestarile actziunile etc. ale oamenilor) Care este caracteristic omului singuratic (1). 3 a Care se petrece in singuratate. 4 a (D. lucruri locuri arbori etc.) Care este plasat la un loc ferit departe de (alte) ashezari omeneshti ori departe unul de altul Si: dosit (2) ferit¹ (3) izolat laturalnic pustiu linishtit ratacit razletz retras solitar (1) stingher (rar) pribeag (ivp) secret³ (ivr) singuretz (1) (inv) singurit (reg) laturash laturish. 5 a (Pex) Linishtit. 6 a (Rar; pex; d. ashezari omeneshti d. locuintze etc. sau d. locuri de obicei populate) Pustiu. 7 a (Asr; adesea precedat de „un” „o” carei intaresc sensul; adesea preceda substantivul care il determina) Singur (7). 89 sn a (Grm; inv) Singular (12). 10 a (Inv; d. pietre pretzioase mai ales d. briliante shi diamante) Solitar (13). 11 a (Ivr; is) Lupta ~ Lupta corp la corp.

SINGURÁTIC A singuratici e adj. 1. (Despre fiintze in special despre oameni) (Care traieshte) departe de alte fiintze izolat de societate; retras singur. SHt. O. Iosif a murit trist shi singuratic. SADOVEANU E. 168. Dar nu vine! Singuratic In zadar suspin shi sufar Linga lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar. EMINESCU O. I 74. Batrinul Dan traieshte k shoimul singuratic In peshtera de stinca peun munte paduratic. ALECSANDRI P. A. 161. ◊ (Substantivat) Frantzuzeasca cu puternic accent toscan se dovedea fluida shi bogata dupa legea singuraticilor condamnatzi indelung la mutzenie. SADOVEANU Z. C. 98. ♦ (Despre perioade de timp) Petrecut trait in singuratate. Deodata vazui pe batrina privindul fix cu dragoste cu tristetza shi resemnare cum il privea de zeci de ani singuratici shi trishti. SADOVEANU O. VIII 62. ♦ (Despre actziuni omeneshti) Facut in singuratate; tainic. Fara marturie straina ishi face singuraticele sale rugaciuni. HOGASH H. 53. 2. (Despre lucruri) Departe de alte lucruri sau de alte ashezari omeneshti; solitar linishtit. Privighetorile se ashaza in coltzuri singuratice asha alese incit sa raspunda armonic ecourile. SADOVEANU O. VI 331. Se lasa incetincet intrun ostrov mindru din mijlocul unei mari linga o casutza singuratica. CREANGA P. 213. Conrad simtzea in sinui un dor necunoscut; Pe podul singuratic shedea el abatut. BOLINTINEANU O. 240. 3. (Gram.; invechit) Singular. (Substantivat) Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte ci... le lasa in forma primitiva la inmultzit (= plural) sau la singuratic. RUSSO S. 60. Varianta: singurátec a (EMINESCU O. I 75 RUSSO 99) adj.

SINGURÁTIC ~k (~ci ~ce) 1) (despre fiintze) Care traieshte singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se gaseshte singur; solitar. /singur + suf. ~atic

singuratic a. care e singur cui i place a fi singur.

singurátic (est) shi ec (vest) a adj. (d. singur). Izolat departe de lume: un schit singuratic o singuratica insula din imensitatea oceanuluĭ. Iubitor de singuratate: cugetatoriĭ is singuraticĭ.

singuratec ~a a vz singuratic

singuratec ~a a vz singuratic corectata

singurátic adj. m. pl. singurátici; f. singurática pl. singurátice

singurátic adj. m. pl. singurátici; f. sg. singurática pl. singurátice

singuratic

singuratic (cu intzelesul: caruia i place sa traiasca singur).

SINGURÁTIC adj. 1. v. retras. 2. v. razletz. 3. v. dosnic.

SINGURÁTIC adj. v. singur unic.

SINGURÁTIC adj. s. v. singular.

SINGURÁTIC s. v. solitar.

SINGURATIC adj. 1. izolat retras singur solitar (rar) insingurat (inv.) retirat (fig.) sihastru. (Un om ~; traieshte ~.) 2. izolat pribeag ratacit razletz singur solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. ascuns dosit dosnic ferit izolat laturalnic retras tainic tainuit (rar) laturash (inv. shi reg.) sacret (reg.) laturish. (In ungherul cel mai ~.)

singuratic adj. v. SINGUR. UNIC.

singuratic adj. s. v. SINGULAR.

singuratic s. v. SOLITAR.

Singuratic ≠ nesolitar nesinguratic