singuratic ~a [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: ~tec (inv) ~ratec / Pl: ~ici ~ice / E: singur + atic] 1 a (D. fiintze mai ales d. oameni) Singur (3). 2 a (D. viatza traiul sau d. manifestarile actziunile etc. ale oamenilor) Care este caracteristic omului singuratic (1). 3 a Care se petrece in singuratate. 4 a (D. lucruri locuri arbori etc.) Care este plasat la un loc ferit departe de (alte) ashezari omeneshti ori departe unul de altul Si: dosit (2) ferit¹ (3) izolat laturalnic pustiu linishtit ratacit razletz retras solitar (1) stingher (rar) pribeag (ivp) secret³ (ivr) singuretz (1) (inv) singurit (reg) laturash laturish. 5 a (Pex) Linishtit. 6 a (Rar; pex; d. ashezari omeneshti d. locuintze etc. sau d. locuri de obicei populate) Pustiu. 7 a (Asr; adesea precedat de „un” „o” carei intaresc sensul; adesea preceda substantivul care il determina) Singur (7). 89 sn a (Grm; inv) Singular (12). 10 a (Inv; d. pietre pretzioase mai ales d. briliante shi diamante) Solitar (13). 11 a (Ivr; is) Lupta ~ Lupta corp la corp.