despărțit², ~ă a [At: (a. 1773) IORGA, S. D. XII, 88 / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despărți] 1 (D. un tot) Care și-a pierdut coeziunea. 2 (D. un întreg) Care a fost descompus. 3 (D. un întreg) Care s-a divizat. 4 (D. părți componente) Care s-a separat. 5 (D. părți componente) Care s-a îndepărtat. 6 (Mat; îvr; d. un număr) Împărțit². 7 Clasificat². 8 (D. râuri, drumuri etc.) Bifurcat². 9 (Pan) Care are origine comună și evoluții diferite. 10 (Îvr; d. părți simetrice ale corpului) Care se îndepărtează temporar. 11 (Fig) Învrăjbit². 12 (Înv) Despicat². 13 Desprins de alte elemente de aceeași natură. 14 (D. elemente) Izolat dintr-un tot. 15 Desfăcut². 16 Rupt². 17 (D. elemente identice sau diferite) Îndepărtat². 18 (Pan) Deosebit². 19-21 (D. oameni) Care a renunțat (la un obiect,) (la o credință religioasă sau) la o convingere. 22-23 (D. oameni) Care au încetat de a mai fi împreună (temporar sau) definitiv. 24-25 (D. oameni) Care a plecat în altă parte (temporar sau) definitiv. 26-27 (Spc; d. ființe) Care (s-a desfăcut sau) a fost făcut să se desfacă dintr-o luptă, încăierare etc. Si: (înv) despreunat² (9-10). 28-29 (D. iubiți) Care (nu se mai iubesc sau) au fost făcuți să nu se mai iubească Si: (înv) despreunat² (1-2). 30-31 (D. amanți) Care (nu mai au sau) au fost făcuți să nu mai aibă relații sexuale împreună Si: (înv) despreunat² (3-4). 32-33 (D. soți) Care (nu mai conviețuiesc sau) au fost făcuți să nu mai conviețuiască Si: (înv) despreunat² (5-6). 34-35 (D. soți) Care (au divorțat sau) au fost făcuți să divorțeze Si: (înv) despreunat² (7-8). 36 (Înv; d. legături matrimoniale) Desfăcut². 37-38 (D. un spațiu) Segmentat (prin interpunerea a ceva sau) printr-o linie de demarcație. 39-40 (D. ființe) Împiedicat (să mai intre în contact nemijlocit sau) să mai comunice, prin ceva care se interpune. 41-42 Îndepărtat (printr-un interval de timp sau) printr-un moment de demarcație în timp. 43 (Înv) Ținut deoparte. 44-45 Delimitat (de cineva sau) de ceva. 46 Constituit ca o separație de restul indivizilor. 47 (Înv) Deslușit cu privirea.

DESPĂRȚÍT², -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. (Despre soți) Care nu mai trăiește împreună cu celălalt; divorțat. 3. Izolat, înstrăinat. Despărțite de restul lumii, apele Oltului vor continua să străbată cîmpia. BOGZA, C. O. 139. 4. (Învechit) Deosebit, diferit. Deși despărțite, lucrurile au unire. CONACHI, P. 260.

NEÎNTRULOCAT adj. (Mold.) Despărțit. Doi frați... carii cu starea locului și cu depărtarea, deosăbirii trupești, macar că ... depărtați și cu petreacerea neîntrulocați ar fi..., însă după a sufletelor ... pururea nedepărtați. CANTEMIR, DIVANUL, s. v. întroloca. Etimologie: pref. ne- + întrulocat. Vezi și întroloca.

DESPĂRȚÍT adj. 1. v. răzlețit. 2. v. divorțat. 3. v. separat.

DESPĂRȚÍT adj. v. deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.

DESPĂRȚIT adj. 1. izolat, răzlețit, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. (JUR.) divorțat, (înv.) împărțit. (Soți ~.) 3. izolat, separat. (Camere complet ~.)

despărțit adj. v. DEOSEBIT. DEZBINAT. DIFERIT. DIVERS. FELURIT. ÎNVRĂJBIT. VARIAT.