10 definitzii pentru hoinar (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

HOINÁR A hoinari e adj. s. m. shi f. (Persoana) care umbla mult shi fara tzinta fara capatai. Hoina (= oina) + suf. ar.

HOINÁR A hoinari e adj. s. m. shi f. (Persoana) care umbla mult shi fara tzinta fara capatai. Hoina (= oina) + suf. ar.

hoinar ~a smf a [At: ODOBESCU S. III 113 / Pl: ~i ~e / E: hoina +ar] 1 (Inv) Copil jucaush. 2 (Inv) Jucator de oina. 34 (Pex) (Persoana) care umbla mult shi fara tzinta.

HOINÁR ~a (~i ~e) shi substantival (despre fiintze) Care umbla mult shi fara rost; vagabond. Un caine ~. /oina + suf. ~ar

hoĭnár m. (d. hoĭna). Vagabond haĭmana: a umbla hoĭna. Fem. ára arítza shi areása.

oinar[1] sm vz hoinar

  1. Varianta neconsemnata in definitzia principala — LauraGellner

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

hoinár adj. m. s. m. pl. hoinári; adj. f. s. f. hoinára pl. hoináre

hoinár adj. m. (sil. hoi) s. m. pl. hoinári; f. sg. hoinára pl. hoináre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

HOINÁR adj. s. 1. adj. s. pribeag ratacitor vagabond (inv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic sprintzar (pop.) spulberatic. (Ganduri ~.)

HOINAR adj. s. 1. adj. s. pribeag ratacitor vagabond (inv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic sprintzar (pop.) spulberatic. (Ginduri ~.)

Intrare: hoinar (s.m.)
  • silabatzie: hoi-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoinar
  • hoinarul
  • hoinaru‑
plural
  • hoinari
  • hoinarii
genitiv-dativ singular
  • hoinar
  • hoinarului
plural
  • hoinari
  • hoinarilor
vocativ singular
  • hoinarule
  • hoinare
plural
  • hoinarilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

hoinar, hoinarisubstantiv masculin
hoinara, hoinaresubstantiv feminin
hoinar, hoinaraadjectiv

  • 1. (Persoana) care umbla mult shi fara tzinta fara capatai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vagabond
    • format_quote Vino in strada cu tei ruginii Pasul hoinar sa ne poarte. FRUNZA Z. 71. DLRLC
    • format_quote Adulmeca marea un ciine hoinar. LESNEA I. 85. DLRLC
    • format_quote Nu shtiu cum sa intimplat de a ramas pictura cu totul inlaturata din cararea mult cotitei mele colinde de vinator hoinar. ODOBESCU S. III 113. DLRLC
etimologie:
  • Hoina (= oina) + sufix ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.