vagaboanda sf vz vagabond

vagaboanda s.f. v. vagabond.

VAGABÓND OÁNDA vagabonzi de adj. s. m. shi f. (Om sau animal) care rataceshte fara rost pe drumuri care hoinareshte fara tzinta; (om) fara ocupatzie stabila fara domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic fara capatai. [Adj. s. f. shi: vagabónda] Din fr. vagabond lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo.

vagabond ~a [At: INSTRUCTZII 8/17 / V: (inv) ~bund a sm (forme corupte) baga~ a sm bagabont sm ~bont sm ~boanda sf / Pzi: ~nzi ~e / E: lat vagabundus a um fr vagabond it vagabondo] 12 smf a (Persoana) care umbla dintrun loc in altul fara scop fara tzinta Si: hoinar (34) pribeag (reg) vandralau (1) vandrash (1) vandra (1) vandroc (1) vandrocash (1). 34 smf a (Persoana) care nu are domiciliu fix ocupatzie stabila sau venituri shi care traieshte din expediente Si: (reg) vandralau (2) vandrash (2) vandra (2) vandroc (2) vandrocash (2). 56 smf a (Prt) (Om) lipsit de ocupatzii serioase care ishi petrece o buna parte a timpului in cautare de distractzii shi aventuri Si: (reg) vandralau (3) vandrash (3) vandra (3) vandroc (3) vandrocash (3) Vz aventurier derbedeu golan haimana nemernic pribeag (reg) pushlalau shtrengar pierdevara vanturatzara. 79 a Caracteristic vagabondului (1 3 5). 10 a (Fig; d. imaginatzie inspiratzie) Instabil. 11 a (Mai ales d. caini) Care rataceshte in cautarea hranei (shi care este fara stapan).

vagabond a s.m s.f adj. 1 s.m s.f adj. (Persoana) care umbla dintrun loc in altul fara scop fara tzinta; (persoana) care nu are domiciliu ocupatzie stabila mijloace de existentza (shi care traieshte din expediente); (reg.) vandra vandroc. ♦ (adj) Care este caracteristic unei persoane care vagabondeaza. A avut o copilarie vagabonda. ♦ Fig. (adj.; despre inspiratzie imaginatzie etc.) Care este nestatornic schimbator. Poetul a dovedit o imaginatzie vagabonda. ♦ (Om) de nimic fara capatii. SHia exprimat nepasarea fatza de vagabonzii din clasa. 2 s.m. s.f. Persoana care rataceshte umblind in cautare de distractzii de aventuri etc.; persoana nestatornica inconstanta. Era un vagabond simpatic mereu in cautare de noi cuceriri. 3 adj. (despre animale domestice mai ales despre ciini) Care nu are stapin ratacind in cautarea hranei. • pl. zi de. shi (pop.) vagabont s.m. vagaboanda s.f (forme corupte) bagabond a adj. s.m. bagabont s.m. /<fr. vagabond it. vagabondo lat. vagabundus a um <vagari „a rataci”.

VAGABÓND A vagabonzi de adj. s. m. shi f. (Om sau animal) care rataceshte fara rost pe drumuri care hoinareshte fara tzinta; (om) fara ocupatzie stabila fara domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic fara capatai. Din fr. vagabond lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo.

VAGABÓND A adj. s.m. shi f. (Cel) care rataceshte fara rost; (cel) care nu are domiciliu loc stabil de ashezare meserie precisa existentza stabila. ♦ (Fig.) Nestatornic inconstant. ♦ (Om) de nimic fara capatai. [< fr. vagabond it. vagabondo < lat. vagabondus < vagari a rataci].

VAGABÓND A adj. s. m. f. (om animal) care rataceshte fara rost; (cel) care nu are domiciliu ocupatzie existentza stabila. ◊ (fig.) nestatornic. inconstant. ◊ (om) de nimic fara capatai. (< fr. vagabond lat. vagabundus)

*vagabónd a adj. shi s. (fr. vagabond d. lat. vagabundus care vine d. vagari a rataci. V. vag). Defav. Haĭmana om fara domiciliŭ: un pungash vagabond un vagabond. Vulg. bagabont. V. nomad.

vagabónd adj. m. s. m. pl. vagabónzi; adj. f. s. f. vagaboánda pl. vagaboánde

VAGABÓND adj. s. 1. adj. s. hoinar. 2. s. v. derbedeu.

VAGABOND adj. s. 1. adj. s. hoinar pribeag ratacitor (inv.) stranie. (Un om ~.) 2. s. derbedeu golan haimana (pop. shi fam.) teleleu (reg.) hirbar hirbaretz ulitzar (Mold.) dulandragiu (prin Olt.) jarcalete (Mold.) lainic (prin Munt.) teacar (Mold. shi Transilv.) ulitzarnic (Transilv. shi Ban.) vandralau vandrash vandroc vandrocash (prin Transilv.) verbuncash (inv.) shtrengar zamparagiu (inv. in Transilv.) budushlau (fam.) batepoduri. (Nui decit un ~.)