POLÍTZIE politzii s. f. 1. Organ de stat insarcinat cu mentzinerea ordinii publice shi cu reprimarea infractziunilor. ◊ Expr. A face politzie = a mentzine ordinea intrun mod sever shi autoritar. ♦ Atributzia de control shi de supraveghere a ordinii publice. 2. Cladire in care ishi are sediul o politzie (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea politzishtilor (1) dintro politzie (2); reprezentantzii politziei (1). Din rus. politzija.

politzie sf [At: PRAVILA (1788) 121/16 / V: (ivr) ~iune / Pl: ~i / E: lat politia ger Polizei rs полиция fr police] 1 Organ de stat in unele tzari care asigura mentzinerea ordinii publice shi prevenirea infractziunilor. 2 (Csc) Reprezentatzi ai politziei (1). 3 (Is) ~ judiciara Sectzie a politziei (1) care urmareshte infractorii de drept penal spre a fi deferitzi instantzelor judecatoreshti. 4 (Is) ~ sanitara Institutzie sanitara care supravegheaza shi controleaza aplicarea metodelor de ocrotire a sanatatzii cetatzenilor a animalelor domestice etc. 5 (Ias) Ansamblu de legi shi regulamente care prevedeau aplicarea acestor metode. 6 (Iuz; is) ~ rurala Institutzie care se ocupa cu paza terenurilor agricole respectarea delimitarilor de teren agricol etc. 7 (Iuz; ias) Ansamblu de legi shi regulamente care prevedeau indatoririle politziei (6) rurale. 8 Local unde se afla politzia (1) Si: circumscriptzie post sectzie. 9 (Csc) Totalitate a politzishtilor dintro sectzie. 10 (Pan) Mentzinere a ordinii shi a disciplinei intrun grup social. 11 (Inv; pgn) Paza. 12 (Ie) A face ~ A mentzine ordinea intrun mod sever shi autoritar. 13 (Inv) Regulament de ordine interna stabilit de o adunare de o societate etc. 14 (Ivr) Instantza care judeca procesele dintre militari shi civili. corectata

POLÍTZIE politzii s. f. 1. Organ de stat insarcinat cu mentzinerea ordinii publice shi cu reprimarea infractziunilor. ◊ Expr. A face politzie = a mentzine ordinea intrun mod sever shi autoritar. ♦ Paza supraveghere control (al ordinii disciplinei). 2. Local in care se afla instalata o politzie (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea politzishtilor (1) dintro politzie (2); reprezentantzii politziei (1). Din rus. politzija.

POLÍTZIE politzii s. f. (In regimul burghez) 1. Organ administrativ insarcinat cu mentzinerea ordinii. A doua zi sa deshteptat intro odaie umeda din arestul politziei. VLAHUTZA O. A. 154. Ei! soro! parca ziceai k nu e voie de la politzie sa se dea cu pistoale in orash? CARAGIALE O. I 100. Intro mahala tihnita a caria nume il vom tacea de frica politziei locuia dumnealui postelnicul Andronache Zimbolici. NEGRUZZI S. I 71. ◊ Politzie judiciara = militzie. Eu cunosc legea domnule! Sint ofitzer de politzie judiciara. C. PETRESCU I. II 172. Ofitzer de politzie v. ofitzer. ♦ Local in care era instalat acest organ administrativ. V. sectzie post circumscriptzie. Alerg la politzie racnesc imi smulg paru ma bocesc pina ce dnu politzmaistru ma incredintzara k va face toate chipurile k sami gasasca odoru shi k mi lo aduce chiar cu telegrafu. ALECSANDRI T. I 312. ♦ Paza supraveghere control. Norme de politzie sanitara. Vas militar de politzie. 2. (Concretizat uneori cu sens colectiv) Agent de politzie (1) politzist. Apoi bine nu vezi dumneata k aici a fost chiar politzia in persoana... CARAGIALE O. I 100.

POLÍTZIE s. f. 1. organ de stat care mentzine ordinea publica shi reprima infractziunile. ◊ localul in care se afla. 2. reprezentantzii politziei (1). (< germ. Polizei fr. police rus. politziia)

POLÍTZIE ~i f. 1) Organ de stat care are sarcina de a mentzine ordinea. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a persoanelor care alcatuiesc acest organ. 3) Cladire in care se afla acest organ. 4) Organizare a controlului shi a supravegherii ordinii publice. ~ rutiera. /<lat. politia fr. police

politzie f. 1. ordin regulament ce asigura buna stare shi linishtea publica; 2. administratziune ce exercita politzia; 3. localul ei. [Rus. POLITZIĬA (din fr. police)].

polítzie f. (rus. políciĭa d. germ. polizei it. polizia nfr. police vfr. policie politzie lat. politia guvern care vine d. vgr. politeta guvern. V. politie). Administratziune care mentzine ordinea shi sigurantza publica in orashe (poate fi shi o politzie sanitara sh. a.): regulament de politzie. Oameniĭ care fac parte din aceasta administratziune: politzia a venit indata a denuntza politziiĭ. Localu acesteĭ administratziunĭ: a te duce la politzie. A face politzie a mentzine ordinea undeva. V. jandarmerie.

politziune sf vz politzie

polítzie (tzie) s. f. art. polítzia (tzia) g.d. art. polítziei; pl. polítzii art. polítziile (tzii)

polítzie s. f. (sil. tzie) art. polítzia (sil. tzia) g.d. art. polítziei; pl. polítzii art. polítziile (sil. tzii)

POLÍTZIE s. sectzie. (A dus hotzul la ~.)

a face politzie expr. a mentzine ordinea intrun mod sever shi autoritar.

nici cu militzia / cu politzia / de frica expr. nicicum in nici un caz.

SEDIU DE POLITZIE baza curcanarie polente presa Presa Mare.