ofitzer sm [At: FN 91 / V: (ivp) ~tzir (inv) ~iu ~ear ~icer ~icier ~tzier ~iciar ~itziiar / Pl: ~i / E: pn oficer rs офицер fr officier ger Offizier] 1 Comandant al unui grup de ostashi. 2 Grad militar de la sublocotenent pana la general. 3 Persoana care are acest grad. 4 (Is) ~ de serviciu Ofitzer (2) numit pe timp de 24 de ore pentru asigurarea ordinii interioare shi executarii indatoririlor de catre personalul de serviciu intro unitate militara. 5 (Pex) Angajat insarcinat in anumite ocazii cu paza shi ordinea interioara. 6 Personaj la vicleim sau la capra imbracat in haine asemanatoare cu ale ofitzerilor (1). 7 (Asr) Titlu dat unor functzionari cu atributzii sau cu insarcinari speciale. 8 (Asr) Persoana avand acest titlu. 9 (Is) ~ul starii civile Persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila shi cu oficierea casatoriei civile. 10 (Iuz) Grad mai mare decat cel de cavaler conferit prin anumite decoratzii. 11 (Iuz) Persoana care a primit acest grad. 12 (Pop) Varietate de crap lung shi subtzire cu capul mare shi osos cu carnea tare shi putzin gustoasa care traieshte in baltzile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus).

OFITZÉR ofitzeri s. m. 1. Rang in ierarhia militara mergind de la sublocotenent pina la colonel inclusiv; persoana avind in ierarhia militara unul dintre gradele de la sublocotenent la colonel (in Vorbirea obishnuita de la sublocotenent la general). Daca ofitzerul secund nu e cu ochii in patru peste tot unde ajunge vasul? DUMITRIU P. E. 70. La 1828 am avut in gazda un ofitzer de cazaci. ALECSANDRI T. I 344. Boierii erau slujbashii tzarii adica ofitzerii shi capii puterii armate. BALCESCU O. II 14. 2. Titlu dat unor functzionari cu atributzii sau cu insarcinari speciale. Ofitzer de port. ▭ Sint ofitzer de politzie judiciara. C. PETRESCU I. II 172. ◊ Ofitzer al starii civile delegat al sfatului popular (in trecut al primariei) insarcinat cu incheierea actelor de stare civila shi cu oficierea casatoriei civile. Birjarul shi un zugrav Florian Cotuf declarau moartea la ofitzerul starii civile. CALINESCU E. 41. 3. (Ieshit din uz) Grad (mai mare decit cel de cavaler) conferit de anumite decoratzii.

OFITZER s. m. grad militar de la sublocotenent pana la general. (< pol. oficer rus. ofitzer fr. officier germ. Offizier)

OFITZÉR ~i m. (denumire generica) Militar din efectivul de comanda al fortzelor armate sau al politziei. /<pol. oficer rus. ofitzer fr. officier

ofitzer m. 1. militar care are o comanda: ofitzeri superiori: maior locotenentcolonel colonel shi general; 2. titlu de demnitari: ofitzer al Coroanei Romaniei al Stelei Romaniei; 3. varietate de crap lung shi subtzire. [Rus. OFITZERŬ = germ. OFFIZIER].

*ofitzér m. (rus. oficer germ. offizier d. fr. officier care e mlat. officiarius d. lat. officium functziune). Militar de un grad superior subofitzeruluĭ: ofitzeriĭ armateĭ se impart in: 1. inferiorĭ (sublocotenentzĭ locotenentzĭ shi capitanĭ) 2. superiorĭ (maĭorĭ locotenentzĭcolonelĭ shi colonelĭ) shi 3. generalĭ (generalĭ de brigada divizie corp de armata generalisim). Comandant de gardishtĭ: ofitzer de politzie. Titlu de demnitarĭ de posesorĭ aĭ unuĭ grad al uneĭ decoratziunĭ saŭ ordin: ofitzer al Steleĭ Romaniiĭ. Ofitzer de justitzie magistrat.

exofitzer sm [At: CALINESCU B. I. 377 / Pl: ~i / E: ex + ofitzer] Fost ofitzer.

oficer sm vz ofitzer

oficiar sm vz ofitzer

oficicier sm vz ofitzer

ofitzear sm vz ofitzer

ofitzeriu sm vz ofitzer

ofitzier sm vz ofitzer

ofitziiar sm vz ofitzer

ofitzir sm vz ofitzer

feméieofitzér s. f. Femeie care este ofitzer (de armata politzie in navigatzie) ◊ „[Carmen] este prima femeie ofitzer de port din Galatzi.” Sc. 3 X 82 p. 2 (din femeie + ofitzer)

ofitzérpilót s. m. Pilot militar ◊ „Un purtator de cuvant militar american a declarat k un prim bilantz al exploziilor arata k 21 de ofitzeripilotzi americani [...] au fost ucishi.” Sc. 17 VI 65 p. 4 (din ofitzer + pilot)

ofitzér s. m. pl. ofitzéri

ofitzer s. m. pl. ofitzéri

ofitzer.

OFITZÉR s. (MIL.) (inv. shi reg.) tist (rusism inv.) porucic porushnic. (Un ~ de cavalerie.)

OFITZER s. (MIL.) (inv. shi reg.) tist (rusism inv.) porucic porushnic. (Un ~ de cavalerie.)

ofitzér (ofitzéri) s. m. Militar cu grad superior. Fr. officier prin intermediul germ. Offizier shi probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima data la Axinte Uricariul (inainte de 1766). Der. ofitzeresc adj. (de ofitzer); ofitzereshte adv. (k ofitzerii); ofitzerime s. f. (corp ofitzeresc); subofitzer s. m. grad superior sergentului shi inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.

OFITZER CU DIRIJAREA AVIATZIEI SHI INDICAREA OBIECTIVELOR ofitzer de aviatzie trimis in dispozitivul de lupta al unitatzilor mecanizate din primul eshalon inzestrat cu mijloace de transmitere solaer in scopul dirijarii aviatziei de sprijin asupra obiectivelor inamicului ce urmeaza a fi nimicite indicandule shi ushurand descoperirea acestora. Observarea se face direct cu ajutorul indicatorului optic circular al statziei de radiolocatzie la dispozitzia ofitzerului sau prin precedarea formatziei de avioane de catre un avion de cercetare dirijat prin radiolocatzie la obiectiv de ofitzerul cu dirijarea pe baza indicatziilor din hartzile de lucru ale statelor majore ale unitatzilor mecanizate.

OFITZER DE LEGATURA DE AVIATZIE oftzer de aviatzie atashat unei unitatzi mecanizate din primul eshalon pentru mentzinerea cooperarii dintre aviatzie shi trupele de uscat pe timpul desfashurarii actziunilor avand urmatoarele sarcini: prezentarea posibilitatzilor aviatziei de sprijin pentru nimicirea obiectivelor din fashia de ofensiva/defensiva a unitatzii; propunerea obiectivelor ce urmeaza a fi nimicite de aviatzie cu posibilitatea optima precum shi timpul de interventzie sau de repetare a loviturilor; mentzinerea permanenta a legaturii cu eshalonul superior shi unitatzile de aviatzie de sprijin pentru a asigura oportunitatea cererilor de resurse fiind dotat cu aparat de radio emisiereceptzie.

ofitzer ofitzeri s. m. (pub.) functzionar.