ofitzér (ofitzéri) s. m. Militar cu grad superior. Fr. officier prin intermediul germ. Offizier shi probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima data la Axinte Uricariul (inainte de 1766). Der. ofitzeresc adj. (de ofitzer); ofitzereshte adv. (k ofitzerii); ofitzerime s. f. (corp ofitzeresc); subofitzer s. m. grad superior sergentului shi inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.