OFITZÉR ofitzeri s. m. 1. Rang in ierarhia militara mergind de la sublocotenent pina la colonel inclusiv; persoana avind in ierarhia militara unul dintre gradele de la sublocotenent la colonel (in Vorbirea obishnuita de la sublocotenent la general). Daca ofitzerul secund nu e cu ochii in patru peste tot unde ajunge vasul? DUMITRIU P. E. 70. La 1828 am avut in gazda un ofitzer de cazaci. ALECSANDRI T. I 344. Boierii erau slujbashii tzarii adica ofitzerii shi capii puterii armate. BALCESCU O. II 14. 2. Titlu dat unor functzionari cu atributzii sau cu insarcinari speciale. Ofitzer de port. ▭ Sint ofitzer de politzie judiciara. C. PETRESCU I. II 172. ◊ Ofitzer al starii civile delegat al sfatului popular (in trecut al primariei) insarcinat cu incheierea actelor de stare civila shi cu oficierea casatoriei civile. Birjarul shi un zugrav Florian Cotuf declarau moartea la ofitzerul starii civile. CALINESCU E. 41. 3. (Ieshit din uz) Grad (mai mare decit cel de cavaler) conferit de anumite decoratzii.