POLITZÍST A politzishti ste s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Agent de politzie (1) functzionar de politzie. 2. Adj. Politzienesc. ◊ Roman (sau film) politzist = roman (sau film) a carui intriga desfashurata in ritm alert e construita de obicei in jurul unei anchete criminalistice sau judiciare. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijina pe politzie shi pe jandarmerie shi ishi exercita puterea prin metode coercitive violente shi abuzive. Din germ. Polizist.

politzist ~a [At: ALEXI W. / Pl: ~ishti ~e / E: ger Polizist] 1 sm Agent de politzie (1) Si: (rar) polisman (iuz) politzai (3) (irg) politzar. 2 sm (Pgn) Functzionar de politzie (1). 34 a Care apartzine (politziei (1) sau) politzistului (1) Si: politzienesc (12). 45 a Privitor (la politzie (1) sau) la politzist (1) Si: politzienesc (34). 67 a Care este specific (politziei (1) sau) politzistului (1) Si: politzienesc (56). 8 a (D. filme romane etc.) Care infatzisheaza fapte criminale misterioase shi complicate al caror secret este descoperit prin ingeniozitatea unui politzist (1) sau a unui detectiv. 9 a (D. state regimuri politice etc.) Care se sprijina pe politzie (1) shi pe jandarmerie exercitandushi puterea prin metode violente shi abuzive.

POLITZÍST A politzishti ste s. m. adj. 1. S. m. Agent de politzie (1) functzionar de politzie. 2. Adj. Politzienesc. ◊ Roman (sau film) politzist = roman (sau film) in care sunt infatzishate fapte criminale mai mult sau mai putzin misterioase al caror secret este descoperit in cele din urma prin ingeniozitatea unui politzist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijina pe politzie shi pe jandarmerie shi ishi exercita puterea prin metode samavolnice. Din germ. Polizist.

POLITZÍST¹ politzishti s. m. Agent de politzie. V. sergent gardist gardian. Luminitza Vardaru cu indeminare de politzist la o perchezitzie corporala scoase din buzunarul lui Mihai de la piept un porttzigaret de piele. C. PETRESCU I. I 6.

POLITZIST I. s. m. agent functzionar de politzie (1). II. adj. 2. de politzie politzienesc. 2. care ishi exercita puterea cu sprijinul politziei. ♦ roman (sau film) ~ = roman (sau film) in care sunt infatzishate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)

POLITZÍST² ~sta (~shti ~ste) m. shi f. Functzionar la politzie; agent la politzie. /<germ. Polizist

politzist m. agent de politzie. [Nemtz. POLIZIST].

*politzíst m. (germ. polizist). Agent politzienesc.

politzíst adj. m. s. m. pl. politzíshti; adj. f. s. f. politzísta pl. politzíste

politzíst s. m. adj. m. pl. politzíshti; f. sg. politzísta pl. politzíste

POLITZÍST s. politzai (inv. shi reg.) politzar (inv.) politzmaistru (arg.) sticlete.

POLITZIST s. politzai (inv. shi reg.) politzar (inv.) politzmaistru (arg.) sticlete.

POLITZIST acolist acvilar agib avan balaban balaur berbec beshliu boacter caba caraliu caschetar cavas cerber cloncan coltzan copoi coroi croncan curcan erete ficat de pasare gabor gabor plat Garcea gardist geanabet geanabez gonitor grangur harcumar hingher huiduma ienicer inamic invadator ingerash legist lingabar mamuc manushu mascat nanash oagar ochist omuletz omul negru organ pirat pisar polent politzai politzmaistru presar priponar rechin scatiu scutier sectorist spurcat sticlete shacal shafar shingaliu shingalo shoricar tangaliu trocar tzager tzifler umplutura urat vardist.