POLÍTZIE politzii s. f. (In regimul burghez) 1. Organ administrativ insarcinat cu mentzinerea ordinii. A doua zi sa deshteptat intro odaie umeda din arestul politziei. VLAHUTZA O. A. 154. Ei! soro! parca ziceai k nu e voie de la politzie sa se dea cu pistoale in orash? CARAGIALE O. I 100. Intro mahala tihnita a caria nume il vom tacea de frica politziei locuia dumnealui postelnicul Andronache Zimbolici. NEGRUZZI S. I 71. ◊ Politzie judiciara = militzie. Eu cunosc legea domnule! Sint ofitzer de politzie judiciara. C. PETRESCU I. II 172. Ofitzer de politzie v. ofitzer. ♦ Local in care era instalat acest organ administrativ. V. sectzie post circumscriptzie. Alerg la politzie racnesc imi smulg paru ma bocesc pina ce dnu politzmaistru ma incredintzara k va face toate chipurile k sami gasasca odoru shi k mi lo aduce chiar cu telegrafu. ALECSANDRI T. I 312. ♦ Paza supraveghere control. Norme de politzie sanitara. Vas militar de politzie. 2. (Concretizat uneori cu sens colectiv) Agent de politzie (1) politzist. Apoi bine nu vezi dumneata k aici a fost chiar politzia in persoana... CARAGIALE O. I 100.