POLÍTICA politici s. f. 1. Activitate a puterii de stat in domeniul conducerii treburilor publice interne shi externe; conceptzie care sta la baza acestei activitatzi. SHtiintza... a continuat zdrobirea lumii vechi revolutzionarea sau perfectzionarea religiei moralei politicii societatzii intregi. BALCESCU O. II 9. (Urmat de determinari care arata natura apartenentza sfera de activitate etc.) Razboiul defensiv socotindul k o parte a strategiei sau a politicii razboiului sa adus la cea mai mare perfectzie de romini. BALCESCU O. I 27. 2. Atitudine shi activitate (a unei persoane a unui partid a unui grup social etc.) in domeniul treburilor interne shi externe. Nu se pricepe de loc in politica. GALACTION O. I 92. Jurnalul acesta e prea dedat cu politica k sa se poata serios ocupa de speculatzii filozofice. RUSSO S. 65. ◊ Expr. A face politica = a lua parte in mod activ la viatza publica. 3. (Invechit) Politetze gentiletze curtoazie. Sa crezut omul dator k un ce de politica pentru k sa ne firitiseasca. CARAGIALE O. I 91. Frumoasa politica... Bravo!... va ducetzi shi ma lasatzi in mijlocul drumului de va ashtept un ceas. ALECSANDRI T. 1047. Chiar shi politica cere sa mergem sal salutam. PANN P. V. III 60. ◊ Loc. adv. Cu politica = politicos delicat. Mariata sa le scrii pohtindui cu politica la scaunul domniei. ODOBESCU S. I 83. Duducile sal pofteasca sa shada shi sa vorbeasca cu politica pentru k nui un bucatar prost. KOGALNICEANU S. 54. ♦ Dibacie cu care se poarta cineva pentru ashi ajunge scopul.

POLÍTICA s.f. 1. Activitate a claselor sociale a grupurilor sociale in raport cu statul determinata de interesele shi de scopurile lor; activitate a organelor puterii shi conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne shi externe care reflecta oranduirea sociala shi structura economica a tzarii; participare la treburile statului. 2. Fel de a intzelege shi de a actziona intrun anumit domeniu al afacerilor publice. ♦ Dibacie cu care se poarta cineva pentru ashi atinge scopul. [< fr. politique it. politica cf. germ. Politik rus. politika < gr. politike arta de a administra bine].

POLÍTICA ~ci f. 1) Totalitate de scopuri shi obiective urmarite de clasele sau grupurile sociale in lupta pentru interesele lor precum shi metodele shi mijloacele cu ajutorul carora se ating aceste scopuri shi obiective. ~ de democratizare. ~ de pace. ◊ ~ vamala sistem de reglementare de catre stat a importului shi a exportului de marfuri. ~ economica sistem de masuri economice infaptuite de un stat. 2) fam. Maniera de a actziona pentru atingerea unui scop. /<lat. politicus ngr. politikós fr. politique

politica f. 1. arta de a guverna afacerile unui Stat; 2. cunoashterea dreptului public shi internatzional; 3. se zice de afacerile publice de evenimentele politice: politica absorbia atentziunea generala; 4. sistema generala ce adopta un guvern; 5. fam. abilitate finetza in purtare.

POLÍTIC A politici ce s. f. adj. I. S. f. 1. SHtiintza shi arta de a guverna un stat; forma de organizare shi conducere a comunitatzilor umane prin care se mentzine ordinea interna shi se garanteaza securitatea externa a comunitatzilor respective. ◊ Expr. A face politica = a lua parte in mod activ la discutarea shi rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructura a sistemului social incluzand conshtiintza politica relatziile politice institutziile shi organizatziile politice. 2. Tactica strategia metodele shi mijloacele folosite de organele puterii in vederea realizarii obiectivelor fixate; ideologia care reflecta aceasta activitate. 3. Fig. Dibacie abilitate in atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care apartzine politicii (I) care se refera la politica de politica; politicesc¹ ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetatzenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme. Om politic (shi inv. substantivat m.) = persoana care are un rol important in activitatea politica care ishi desfashoara activitatea principala in domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat n.) Aspect element politic (II 1) viatza politica. 2. Care are sau care exprima o comportare abila; dibaci shiret. Din lat. politicus ngr. politikós fr. politique.

politic ~a [At: IST. TZ. R. 20 / GD shi: ~icei / Pl: ~ici ~ice / E: lat politicus a um fr politique ger Politik Politikus politisch] 1 sf (Inv) Randuiala statornicita Si: ceremonial eticheta. 2 sf SHtiintza shi practica de guvernare a unui stat. 3 sf Sfera de activitate socialistorica ce cuprinde relatziile orientarile shi manifestarile care apar intre clase intre grupuri sociale intre popoare etc. pentru promovarea intereselor lor in lupta pentru putere etc. 4 sf Activitate orientare actziune a unui partid a unor grupuri sociale a puterii de stat etc. in domeniul conducerii treburilor interne shi externe Si: (dep) politichie (2) politie (6). 5 sf Ideologie care reflecta aceasta orientare actziune activitate Si: (dep) politie (7). 6 sf (Is) ~ externa Ansamblu de metode shi mijloace folosite de un stat pentru atingerea obiectivelor pe plan internatzional. 7 sf (Is) ~ economica Domeniu al politicii (4) constand in masuri mijloace shi experimente pentru realizarea anumitor obiective in economie. 8 sf (Ie) A face ~a A lua parte in mod activ la discutarea shi la rezolvarea treburilor interne shi externe ale statului. 9 sf (Fig) Mod abil de comportare folosit de cineva in atingerea unui scop. 10 sf (Pfm; ie) A se lua cu ~k pe langa cineva A proceda cu tact in relatziile cu cineva pentru ai cashtiga favoarea adeziunea increderea. 1114 a Care apartzine politicii (25) Si: (inv) politicesc (36). 1518 a Privitor la politica (25) Si: (inv) politicesc (710). 19 a Care se ocupa cu politica (4) Si: politicesc (11). 2021 sm am (SHis om ~) (Persoana) care ocupa un rol important in activitatea politica. 2223 sm am (Ias) (Persoana) care ishi desfashoara activitatea in domeniul politicii (4). 24 sm (Iuz) Persoana condamnata din cauza activitatzii sale politice (45). 25 a (Is) Drepturi ~ice Drepturi de participare ale cetatzenilor la conducerea treburilor statului. 26 a (Is) Nivel ~ Grad de pregatire a cuiva in probleme de politica (5). 27 a (Ias) Orientare justa a cuiva in probleme de politica (5). 28 a (Is) SHtiintza ~a Disciplina care se ocupa cu analiza formelor de putere exercitate in state shi institutzii. 29 a (Is) Filosofie ~a Disciplina care se ocupa cu studiul comparativ al formelor de putere shi al altor forme posibile de guvernamant. 30 sf (Ivr) Informatzie shtire care se refera la politica (5). 3132 a (Inv) (Care are sau) care exprima o comportare diplomatica abila Si: dibaci diplomat shiret. 33 sn Subsistem al sistemului social care cuprinde conshtiintza relatziile institutziile shi organizatziile politice.

POLÍTIC A politici ce s. f. adj. I. S. f. 1. SHtiintza shi practica de guvernare a unui stat; sfera de activitate socialistorica ce cuprinde relatziile orientarile shi manifestarile care apar intre partide intre categorii shi grupuri sociale intre popoare etc. in legatura cu promovarea intereselor lor in lupta pentru putere etc.; orientare activitate actziune a unui partid a unor grupuri sociale a puterii de stat etc. in domeniul conducerii treburilor interne shi externe; ideologie care reflecta aceasta orientare activitate actziune. ◊ Expr. A face politica = a lua parte in mod activ la discutarea shi rezolvarea treburilor statului. 2. Tactica comportare (abila) folosita de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care apartzine politicii (I) care se refera la politica de politica; politicesc¹. ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetatzenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme. Om politic (shi inv. substantivat m.) = persoana care are un rol important in activitatea politica care ishi desfashoara activitatea principala in domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat n.) Aspect element politic (II 1) viatza politica. 2. Care are sau care exprima o comportare abila; dibaci shiret. Din lat. politicus ngr. politikós fr. politique.

POLÍTIC A I. adj. referitor la politica. ♦ nivel ~ = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme; om ~ = cel care ishi desfashoara activitatea in domeniul politicii (II 1); drepturi politice = drepturi referitoare la participarea cetatzenilor la viatza obshteasca shi la conducerea treburilor societatzii II. s. f. 1. activitate a claselor a grupurilor sociale in raport cu statul determinata de interesele shi de scopurile lor; activitate a organelor puterii shi conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne shi externe. 2. tactica comportare abilitate folosita de cineva pentru ashi atinge scopul. (< fr. politique lat. politicus gr. politikos /II/ politike)

*polític a adj. (vgr. politikós d. pólis orash). Relativ la guvernarea uneĭ tzarĭ la stat: institutziunĭ chestiunĭ politice. Care se amesteca in afacerile statuluĭ: om politic. Fig. Fin shiret diplomat: fiĭ politic! Drepturĭ politice dreptu de a fi functzionar public de a vota p. parlament sh. a. Economia politica shtiintza care trateaza despre bogatzia publica shi arta de a o administra. S. m. Om politic: Alexandru Lahovarĭ a fost un ilustru politic. S. f. pl. ĭ. Arta de a guverna statu: politica conservatoare dispretzuĭeshte plebea venala; politica interna shi externa. Afacerile statului politica iĭ pasiona pe totzĭ. Fig. Agilitate finetza in purtare: putzina politica e necesara pentru a ajunge maĭ sus. A face politica a te amesteca orĭ a te interesa de afacerile statuluĭ (Vechĭ [d. rus. politika] „politetza ceremonial eticheta”). Adv. Din punct de vedere politic. In mod politic.

política s. f. g.d. art. políticii; pl. polítici

política s. f. g.d. art. políticii; pl. polítici

politica gen. politicii

POLÍTICA s. 1. (inv.) politichie. (O ~ democratica.) 2. diplomatzie. (A uzat de o ~ inteligenta.)

POLÍTICA s. v. ceremonial ceremonie eticheta protocol regula ritual randuiala tipic.

POLITICA s. 1. (inv.) politie. (O ~ democratica.) 2. diplomatzie. (A uzat de o ~ ingenioasa.)

politica s. v. CEREMONIAL. CEREMONIE. ETICHETA. PROTOCOL. REGULA. RITUAL. RINDUIALA. TIPIC.