DELICÁT A delicatzi te adj. 1. (Despre aspectul unor fiintze sau lucruri) Fin gingash gratzios; p. ext. fragil; (despre fiintze) plapand shubred slabutz. ♦ (Despre culori) Discret atenuat pal estompat. 2. (Despre lucruri) De bungust delicat fin. ♦ (Despre mancaruri bauturi parfumuri) Care este de calitate de mare rafinament ales. 3. (Despre oameni shi despre manifestarile lor; adesea adverbial) Plin de atentzie de grija; lipsit de asprime de brutalitate. 4. (Despre probleme situatzii etc.) Care cere mare bagare de seama prudentza rezerva in rezolvare. Din fr. délicat lat. delicatus.

delicat ~a a [At: BELDIMAN A. 14/3 / V: (inv) delecat dilicat / Pl: ~atzi ~e / E: fr délicat] 1 (D. probleme situatzii etc.) Care cere mare prudentza shi subtilitate. 2 (D. fiintze shi lucruri cu privire la forma la aspectul lor) Gratzios. 3 (Pex) Fragil. 4 (Pan; d. plante shi partzi ale lor) Plapand. 5 (Ioc robust) SHubred. 6 (D. lucruri) De calitate buna. 7 (D. culori nuantze) Discret. 8 (D. mancaruri bauturi parfumuri) Fin. 9 (D. oameni shi d. manifestarile lor) Plin de atentzie. 10 Politicos.

DELICÁT A delicatzi te adj. 1. (Despre fiintze shi lucruri cu privire la forma la aspectul lor) Fin gingash subtzirel gratzios; p. ext. fragil; (despre fiintze) plapand shubred slabutz. ♦ (Despre culori nuantze) Discret atenuat pal estompat. 2. De calitate buna (in ceea ce priveshte finetzea materialului shi a executziei). ♦ (Despre mancaruri bauturi parfumuri) Fin ales. 3. (Despre oameni shi despre manifestarile lor; adesea adverbial) Plin de atentzie de grija; lipsit de asprime de brutalitate prevenitor. 4. (Despre probleme situatzii etc.) Care cere mare bagare de seama prudentza rezerva subtilitate; gingash. Din fr. délicat lat. delicatus.

DELICÁT A delicatzi te adj. 1. Fin gingash subtzirel gratzios; p. ext. de calitate aleasa. Baiatul creshtea k o floare delicata intro sera. VLAHUTZA O. A. III 20. Picioarele... [calului] era atit de delicate incit pareau k numaidecit or sa se fringa. NEGRUZZI S. I 42. ♦ (In opozitzie cu robust viguros) Slabutz plapind shubred. V. debil. Capitanul Floroiu putzintel delicat shi cu fatza blonda. CAMIL PETRESCU U. N. 10. [Era] de o statura microscopica... shi de o constitutzie foarte delicata. NEGRUZZI S. I 206. 2. De calitate buna (in ce priveshte finetzea materialului shi a executziei). Te vedeam pe dta imbracata in mantie de calatorie... cu incaltzaminte delicata. GALACTION O. I 459. (Poetic) Ploaia cade potolit shi rar TZesind o delicata broderie Pe pata alba a unui felinar. CAZIMIR L. U. 56. ♦ (Despre nuantze culori) Discret atenuat nu prea pronuntzat. Trasurile fetzei [erau] de o paloare delicata umeda stralucita. EMINESCU N. 39. 3. (Despre mincari bauturi parfumuri etc.) Fin. Inaltza nasul sau fin k sa primeasca adierile delicate ale florilor shi ale marii. SADOVEANU Z. C. 269. [Grangurul] cu drept cuvint este socotit in Francia k una din cele mai delicate imbucaturi ornitologice. ODOBESCU S. III 32. 4. (Despre oameni shi despre sufletul manifestarile calitatzile lor; in opozitzie cu grosolan) Ales distins fin. Are sufletul delicat shi inima buna. IBRAILEANU A. 38. Delicatul poet al «Subtziricai din vecini». GHEREA ST. CR. III 385. ♦ (In opozitzie cu brutal dur) Plin de atentzie de grija lipsit de asprime de brutalitate; prevenitor. Purtare delicata. ▭ Tu singur eshti bun... inteligent shi delicat. CAMIL PETRESCU T. II 20. Mia reproshat apoi o multzime de gesturi nedelicate. id. U. N. 211. ◊ (Adverbial) Imi pare bine de cunoshtintza a raspuns plotonierulmajor... inapoindui delicat hirtiile. SADOVEANU P. M. 250. Vru totushi sai spuie ceva k sal concedieze delicat. REBREANU R. I 90. 5. (Despre chestiuni probleme situatzii) Care cere mare luareaminte bagare de seama prudentza rezerva; greu de rezolvat anevoios gingash. V. penibil. Lai pus intro situatzie foarte delicata. CAMIL PETRESCU T. I 36. Pricina e delicata. ALEXANDRESCU P. 97.

DELICÁT A adj. 1. Gingash fin gratzios. ♦ De buna calitate bun la gust. ♦ Slabutz plapand. ♦ (Despre culori) Discret pal estompat. 2. Fin ales distins; (fig.) atent prevenitor. 3. (Despre situatzii) In care trebuie actzionat cu prudentza cu rezerva; greu de rezolvat. [< fr. délicat it. delicato lat. delicatus].

DELICÁT A adj. 1. (despre aspectul unor fiintze sau lucruri) gingash fin gratzios. ◊ slabutz plapand. ◊ (despre mancaruri) de buna calitate bun la gust. ◊ (despre culori) discret pal estompat. 2. ales distins; (fig.) atent prevenitor. 3. (despre situatzii) in care trebuie actzionat cu prudentza cu rezerva; dificil greu de rezolvat. (< fr. délicat lat. delicatus)

DELICÁT¹ ~ta (~tzi ~te) 1) Care este plin de gratzie. 2) (despre constitutzia fizica) Care este lipsit de vigoare de rezistentza; plapand; slab; gingash; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeshte multa bunavointza shi amabilitate in relatziile cu altzi oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; putzin intens; atenuat. 5) (despre mancaruri bauturi) Care are gust placut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multa indemanare. 7) (despre situatzii probleme) Care cere precautzie shi bagare de seama. /<fr. délicat lat. delicatus

DELICÁT² adv. Cu multa bunavointza. /<fr. délicat lat. delicatus

delicat a. 1. fraged shi slab: sanatate delicata; 2. placut la gust: mancare delicata; 3. facut cu indemanare shi ushurintza: lucru delicat; 4. greu periculos: operatziune situatziune delicata; 5. foarte scrupulos: conshtiintza delicata; 6. care judeca cu finetza: spirit delicat.

*delicát a adj. (lat. delicatus fr. délicat). Placut distins la gust: carne delicata. Elegant ingrijit shi minutzios: opera delicata. Spus cu inteligentza shi finetza: lauda delicata. Amabil: om delicat. Care judeca cu finetza: gust delicat. Dificil care te incurca: situatziune delicata. Scrupulos: conshtiintza delicata. Conform buneĭ cuviintze (probitatziĭ): procedura delicata. Slab fraged: membre delicate. Subst. Persoana dificila: a face de delicatu. Adv. Cu delicatetza.

delicát adj. m. pl. delicátzi; f. delicáta pl. delicáte

delicát adj. m. pl. delicátzi; f. sg. delicáta pl. delicáte

DELICÁT adj. 1. fin gingash gratzios suav (Mold. shi Munt.) scarandiv (fig.) dulce. (O fata ~; cu gesturi ~.) 2. v. ales. 3. v. debil. 4. v. dificil.

DELICAT adj. 1. fin gingash gratzios suav (Mold. shi Munt.) scarandiv (fig.) dulce. (O fata ~; cu gesturi ~.) 2. ales distins fin manierat politicos. (O comportare ~.) 3. debil firav fragil gingash pirpiriu plapind prizarit sfrijit slab slabanog slabutz shubred (pop.) pitzigaiat (inv. shi reg.) mirshav ticalos (reg.) gubav moringlav (Mold. shi Transilv.) sighinash (Munt. si Olt.) shishtav. (Un copil ~; o constitutzie ~.) 4. anevoios dificil gingash greu (fig.) ingrat. (Am o misiune ~.)

Delicat ≠ brutal grosolan vulgar nedelicat

delicát (delicáta) adj. Fin gingash. Mr. dilicat. Fr. délicat. Der. delicatesa s. f. din germ. Delikatesse admite shi un pl. colectiv delicatesuri; delicatetze s. f.; nedelicat adj.; nedelicatetze s. f. Cuvintul mr. provine din it.