POLÍTICA politici s. f. 1. Activitate a puterii de stat in domeniul conducerii treburilor publice interne shi externe; conceptzie care sta la baza acestei activitatzi. SHtiintza... a continuat zdrobirea lumii vechi revolutzionarea sau perfectzionarea religiei moralei politicii societatzii intregi. BALCESCU O. II 9. (Urmat de determinari care arata natura apartenentza sfera de activitate etc.) Razboiul defensiv socotindul k o parte a strategiei sau a politicii razboiului sa adus la cea mai mare perfectzie de romini. BALCESCU O. I 27. 2. Atitudine shi activitate (a unei persoane a unui partid a unui grup social etc.) in domeniul treburilor interne shi externe. Nu se pricepe de loc in politica. GALACTION O. I 92. Jurnalul acesta e prea dedat cu politica k sa se poata serios ocupa de speculatzii filozofice. RUSSO S. 65. ◊ Expr. A face politica = a lua parte in mod activ la viatza publica. 3. (Invechit) Politetze gentiletze curtoazie. Sa crezut omul dator k un ce de politica pentru k sa ne firitiseasca. CARAGIALE O. I 91. Frumoasa politica... Bravo!... va ducetzi shi ma lasatzi in mijlocul drumului de va ashtept un ceas. ALECSANDRI T. 1047. Chiar shi politica cere sa mergem sal salutam. PANN P. V. III 60. ◊ Loc. adv. Cu politica = politicos delicat. Mariata sa le scrii pohtindui cu politica la scaunul domniei. ODOBESCU S. I 83. Duducile sal pofteasca sa shada shi sa vorbeasca cu politica pentru k nui un bucatar prost. KOGALNICEANU S. 54. ♦ Dibacie cu care se poarta cineva pentru ashi ajunge scopul.