PERSECÚTZIE persecutzii s. f. Urmarire nedreapta shi perseverenta a cuiva cu intentzia de ai provoca un rau un neajuns; prigoana; (cu sens atenuat) nedreptate repetata cu insistentza; persecutare. ◊ Mania persecutziei = idee fixa a unei persoane care se considera nedreptatzita de toata lumea. Din fr. persécution.

persecutzie sf [At: NEGULICI / V: (rar) ~iune / Pl: ~i / E: fr persécution] 15 Persecutare (15). 6 (Is) Mania ~i Stare patologica manifestata prin ideea fixa a cuiva k este persecutat de toata lumea.

PERSECÚTZIE persecutzii s. f. Urmarire nedreapta shi perseverenta a cuiva cu intentzia de ai provoca un rau un neajuns; prigoana; (cu sens atenuat) nedreptate repetata cu insistentza; persecutare. ◊ Mania persecutziei = stare patologica manifestata prin ideea fixa a cuiva k este persecutat de toata lumea. Din fr. persécution.

PERSECÚTZIE persecutzii s. f. Urmarire nedreapta a cuiva cu intentzia de al vatama sau ai produce un neajuns; prigoana asuprire. Persecutzii religioase. ▭ Nu mai primesc din tzara nici o vorba parca am murit asha mau uitat totzi. Asta ma afecteaza prea mult; sint ambitzios nam ce face! Daca nu altceva macar persecutzia dar nu indiferentza. CARAGIALE O. VII 11. ◊ Mania persecutziei = idee fixa a cuiva k este prigonit. Varianta: persecutziúne (HASDEU I. V. 183) s. f.

PERSECÚTZIE s.f. Urmarire a cuiva pentru ai face un rau pe nedrept; prigoana persecutare. ◊ Mania persecutziei = idee fixa a cuiva k este persecutat de toata lumea. [Var. persecutziune s.f. / cf. fr. persécution lat. persecutio].

PERSECÚTZIE s. f. persecutare. ♦ mania ~i = idee fixa a cuiva k este persecutat de toata lumea. (< fr. persécution lat. persecutio)

PERSECÚTZIE ~i f. v. A PERSECUTA. ◊ Mania ~ei anomalie psihica a unor persoane obsedate de ideea fixa k sunt mereu persecutate. [G.D. persecutziei] /<fr. persécution lat. persecutio ~onis

persecutziune sf vz persecutzie

PERSECUTZIÚNE s. f. v. persecutzie.

PERSECUTZIÚNE s.f. v. persecutzie.

persecutzi(un)e f. 1. urmarire nedreapta shi violenta; 2. persecutziune din cauza religioasa; 3. importunitate continua.

*persecutziúne f. (lat. persecútio ónis. V. consecutziune con shi subsecŭent). Prigonire goana vexatziune (maĭ ales vorbind de cele indurate de creshtinĭ supt uniĭ imparatzĭ romanĭ). Fam. Importunare plictisire: cind am sa scap de persecutziunile tale? SHi útzie.

persecútzie (tzie) s. f. art. persecútzia (tzia) g.d. art. persecútziei; pl. persecútzii art. persecútziile (tzii)

persecútzie s. f. (sil. tzie) art. persecútzia (sil. tzia) g.d. art. persecútziei; pl. persecútzii art. persecútziile (sil. tzii)

persecutzie

PERSECUTZIE s. 1. v. persecutare. 2. v. prigoana. 3. v. oprimare.

PERSECUTZIE s. 1. napastuire nedreptatzire oropsire persecutare urgisire (inv. shi reg.) strimbatatzire (inv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. prigoana (pop.) napasta. (In timpul ~iilor rasiale.) 3. asuprire exploatare impilare napastuire opresiune oprimare persecutare prigoana prigonire urgisire (pop.) asupreala silnicie (inv.) avanie obida obidire obijduire strinsoare (fig.) apasare despuiere stoarcere. (~ maselor.)

persecútzie persecutzii s. f. Urmarire nedreapta shi perseverenta a cuiva cu intentzia de ai provoca un rau; prigoana prigonire. ♦ (Cu sens atenuat) Persecutare. ♦ Persecutzii religioase = persecutzii indreptate impotriva creshtinilor sub imparatzii romani (sec. 14 d. Hr.) in care shiau sacrificat viatza k martiri shi mucenici nenumaratzi creshtini de toate categoriile de la apostoli episcopi sau sclavi pana la comandantzi de oshti shi imparatese. Sunt in numar de zece sub urmatorii imparatzi: Nero (5468) Dimitzian (8196) Traian (98117) Marc Aureliu (161180) Septimiu Sever (193211) Maximin Tracul (235238) Deciu Traian (249251) Valerian (253260) Aurelian (270275) Diocletzian (284305) shi coregentzii shi succesorii sai (284312 d. Hr.). Din fr. persécution.