persecútzie persecutzii s. f. Urmarire nedreapta shi perseverenta a cuiva cu intentzia de ai provoca un rau; prigoana prigonire. ♦ (Cu sens atenuat) Persecutare. ♦ Persecutzii religioase = persecutzii indreptate impotriva creshtinilor sub imparatzii romani (sec. 14 d. Hr.) in care shiau sacrificat viatza k martiri shi mucenici nenumaratzi creshtini de toate categoriile de la apostoli episcopi sau sclavi pana la comandantzi de oshti shi imparatese. Sunt in numar de zece sub urmatorii imparatzi: Nero (5468) Dimitzian (8196) Traian (98117) Marc Aureliu (161180) Septimiu Sever (193211) Maximin Tracul (235238) Deciu Traian (249251) Valerian (253260) Aurelian (270275) Diocletzian (284305) shi coregentzii shi succesorii sai (284312 d. Hr.). Din fr. persécution.