PERSECÚTZIE persecutzii s. f. Urmarire nedreapta shi perseverenta a cuiva cu intentzia de ai provoca un rau un neajuns; prigoana; (cu sens atenuat) nedreptate repetata cu insistentza; persecutare. ◊ Mania persecutziei = stare patologica manifestata prin ideea fixa a cuiva k este persecutat de toata lumea. Din fr. persécution.