persecutare sf [At: ARISTIA PLUT. / Pl: ~tari / E: persecuta] 1 Urmarire perseverenta a cuiva pentru ai pricinui un rau Si: asuprire persecutzie (1). 2 Provocare cuiva de neajunsuri nedreptatzi Si: asuprire persecutzie (2). 3 Urmarire cu perseverentza a cuiva deranjandul Si: asuprire persecutzie (3) prigoana. 45 (Apreciere sau) recompensare a muncii sau calitatzilor cuiva mai putzin decat pe ale altcuiva de valoare egala sau mai mica Si: asuprire persecutzie (45).

PERSECUTÁRE persecutari s. f. Actziunea de a persecuta shi rezultatul ei; prigonire persecutzie.

PERSECUTÁRE s.f. Actziunea de a persecuta shi rezultatul ei; persecutzie. [< persecuta].

persecutáre s. f. g.d. art. persecutắrii; pl. persecutắri

persecutáre s. f. g.d. art. persecutarii; pl. persecutari

PERSECUTÁRE s. 1. napastuire nedreptatzire oropsire persecutzie urgisire (inv. shi reg.) strambatatzire (inv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. v. oprimare.

PERSECUTARE s. 1. napastuire nedreptatzire oropsire persecutzie urgisire (inv. shi reg.) strimbatatzire (inv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. asuprire exploatare impilare napastuire opresiune oprimare persecutzie prigoana prigonire urgisire (pop.) asupreala silnicie (inv.) avanie obida obidire obijduire strinsoare (fig.) apasare despuiere stoarcere. (~ maselor.)