optziuni
  • info

11 definitzii pentru prigonire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PRIGONÍRE prigoniri s. f. Actziunea de a prigoni; persecutzie impilare asuprire. V. prigoni.

PRIGONÍRE prigoniri s. f. Actziunea de a prigoni; persecutzie impilare asuprire. V. prigoni.

prigonire sf [At: PRAV. COND. (1780) 60 / Pl: ~ri / E: prigoni] 13 Prigoana (13). 4 (Inv) Cearta. 5 (Inv; spc) Judecata. 6 (Rar) Alungare. 7 (Rar) Obsedare.

PRIGONÍRE prigoniri s. f. Actziunea de a prigoni; asuprire persecutzie impilare oprimare. La acel divan vinovatzii vor fi adushi shii vom intreba de ce au viclenit pe domnul lor shi tzara. SHi ei vor arata ce au scris shi razeshilor shi mazililor k pentru dari shi prigoniri sau scirbit. SADOVEANU Z. C. 159. Tu vrei un om sa te socotzi Cu ei sa te asameni? Ei doar au stele cu noroc SHi prigoniri de soarte Noi nu avem nici timp nici loc SHi nu cunoashtem moarte. EMINESCU O. I 177. ♦ Insistentza prea mare staruintza suparatoare. Coribut inceta de a mai vorbi domnitzei cuvinte de amor... iar domnitza multzumita k a scapat de prigonirile lui framinta in mintea ei ginduri secrete. GANE N. I 17.

prigonire f. 1. persecutziune; 2. neintzelegere diferend: era intre danshii o veche prigonire GR. AL.; 3. pricina de judecata: doi tzarani venira cu o prigonire la curte ISP.

prigoníre f. Persecutziune. Neintzelegere diferend.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

prigoníre s. f. g.d. art. prigonírii; pl. prigoníri

prigoníre s. f. g.d. art. prigonírii; pl. prigoníri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PRIGONÍRE s. 1. v. oprimare. 2. v. persecutare.

PRIGONÍRE s. v. actziune animozitate cauza cearta conflict dezacord dezbinare diferend discordie discutzie disensiune disputa divergentza galceava invrajbire judecata litigiu neintzelegere proces vrajba zazanie.

PRIGONIRE s. asuprire exploatare impilare napastuire opresiune oprimare persecutare persecutzie prigoana urgisire (pop.) asupreala silnicie (inv.) avanie obida obidire obijduire strinsoare (fig.) apasare despuiere stoarcere. (~ maselor.)

prigonire s. v. ACTZIUNE. ANIMOZITATE. CAUZA. CEARTA. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUTZIE. DISENSIUNE. DISPUTA. DIVERGENTZA. GILCEAVA. INVRAJBIRE. JUDECATA. LITIGIU. NEINTZELEGERE. PROCES. VRAJBA. ZIZANIE.

Intrare: prigonire
prigonire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigonire
  • prigonirea
plural
  • prigoniri
  • prigonirile
genitiv-dativ singular
  • prigoniri
  • prigonirii
plural
  • prigoniri
  • prigonirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

prigonire, prigonirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a prigoni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asuprire oprimare persecutare persecutzie impilare
    • format_quote La acel divan vinovatzii vor fi adushi shii vom intreba de ce au viclenit pe domnul lor shi tzara. SHi ei vor arata ce au scris shi razeshilor shi mazililor k pentru dari shi prigoniri sau scirbit. SADOVEANU Z. C. 159. DLRLC
    • format_quote Tu vrei un om sa te socotzi Cu ei sa te asameni?... Ei doar au stele cu noroc SHi prigoniri de soarte Noi nu avem nici timp nici loc SHi nu cunoashtem moarte. EMINESCU O. I 177. DLRLC
    • 1.1. Insistentza prea mare staruintza suparatoare. DLRLC
      sinonime: insistentza staruintza
      • format_quote Coribut inceta de a mai vorbi domnitzei cuvinte de amor... iar domnitza multzumita k a scapat de prigonirile lui framinta in mintea ei ginduri secrete. GANE N. I 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi prigoni DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.