PRIGONÍRE prigoniri s. f. Actziunea de a prigoni; asuprire persecutzie impilare oprimare. La acel divan vinovatzii vor fi adushi shii vom intreba de ce au viclenit pe domnul lor shi tzara. SHi ei vor arata ce au scris shi razeshilor shi mazililor k pentru dari shi prigoniri sau scirbit. SADOVEANU Z. C. 159. Tu vrei un om sa te socotzi Cu ei sa te asameni? Ei doar au stele cu noroc SHi prigoniri de soarte Noi nu avem nici timp nici loc SHi nu cunoashtem moarte. EMINESCU O. I 177. ♦ Insistentza prea mare staruintza suparatoare. Coribut inceta de a mai vorbi domnitzei cuvinte de amor... iar domnitza multzumita k a scapat de prigonirile lui framinta in mintea ei ginduri secrete. GANE N. I 17.