ocol sn [At: (a. 1624) IORGA S. D. XI 49 / Pl: (1613161819 2427) ~oale (712 17 2123 2830) ~uri / E: vsl околъ rs околъ] 1 (Inv) Linie care delimiteaza un spatziu. 2 (Pex) Spatziu delimitat Si: cuprins. 3 (Inv) Perimetru. 4 (Inv) Cerc. 5 (Nob) Spatziu liber. 6 (Inv) Anturaj. 7 (Inv) Gard shantz sau zid de intarire imprejurul unui loc Si: imprejmuire ingraditura. 8 (Pex) Loc ingradit cu gard viu. 9 (Inv) Loc ingradit langa casa sau in camp unde se tzin vitele oile porcii etc. 10 (Pex) Loc unde se tzine targul de vite. 11 (Reg) Coltz din gradina ingradit care serveshte la pastrarea nutretzului. 12 (Trs) Curte. 1315 (Inv) Unitate (administrativa) (judiciara shi) agricola) subordonata de judetz de tzinut sau de stat. 16 Institutzie care conducea o astfel de unitate. 17 Sediu al acestei institutzii. 18 (Is) ~ silvic Unitate silvica administrativa prin care se organizeaza shi se executa lucrarile de cultura refacere ocrotire shi paza a padurilor de valorificare a vanatului shi a peshtelui din apele de munte. 19 (Pop; lpl) Cerc de fier sau de lemn ashezat in jurul pietrei morii care impiedica faina sa cada pe alaturi Si: veshca. 20 (Reg) Amestec din faina de grau shi de porumb care se depune intre piatra morii shi veshca in timpul macinatului shi care serveshte k hrana pentru animale. 21 (Reg; art.) Constelatzie din emisfera boreala situata in apropiere de constelatzia gemenilor Si: vizitiul. 22 Mishcare in jurul unui punct fix sau a unui anumit loc. 23 Deplasare in spatziu care nu urmeaza calea directa Si: circuit inconjur ocolire. 24 (Ila) De ~ Indirect. 25 (Ilv) A da (cuiva sau la ceva) ~ sau ~oale A inconjura. 26 (Ial) A se invarti in preajma cuiva sau a ceva Si: a da tarcoale. 27 (Pop; ie) A da ~ cu ochii A privi de jurimprejur. 28 (Pop; ie) A da ~ tzarii (tzarilor sau pamantului) A merge foarte mult. 29 (Fig) Digresiune. 30 (Ilav) Fara ~ (sau ~uri) Fara menajamente Si: direct. 31 Cotitura.

OCÓL (1) ocoluri (2 3 4 5 6) ocoale s. n. 1. (Adesea in constructzie cu verbele «a face» «a da» etc.) Mishcare in jurul unui punct fix de jur imprejurul unui loc (v. tur); deplasare in spatziu care nu urmeaza calea cea mai dreapta (v. inconjur). Faceau ocoluri largi se apropiau de copaci apoi iarashi se speriau shi se departau. DUMITRIU N. 149. Stai calaretz! intoarcetzi calul semetz. Fa un ocol. ARGHEZI V. 225. Ea mai faceo datocolul Adunarii. EMINESCU L. P. 145. ◊ Fig. Intii shtirea facind ocolul satului stirni curiozitate. REBREANU R. II 230. ◊ Loc. adj. De ocol = ocolit indirect. Pe aceasta cale deshi de ocol credem cam ajuns aproape de dezlegarea primei intrebari. CARAGIALE N. F. 15. ◊ Loc. adv. Cu ocoluri = pe departe indirect. Ii vorbi shi de fratele ei cu ocoluri cu bagare de seama. DUMITRIU N. 211. Fara ocol = fara ezitare fara menajamente; direct. Un memoriu in care arata de data aceasta fara ocol k daca nu sint rezolvate cererile cuprinse in el muncitorii vor recurge la actziuni. PAS Z. IV 217. Ramase incremenit: binoclul ei il ochise drept fara ocol. BASSARABESCU S. N. 167. 2. Linie care delimiteaza un spatziu; p. ext. spatziul delimitat; cuprins. Ma mir cum davu rabdare domnul sa nunceapa vinatoarea de cum daduram in ocolul slobod al Cimpulungului. DELAVRANCEA O. II 105. Prin tot ocolul acelei vai fara de scursoare tzishneshte tina in sus. ODOBESCU S. III 187. ♦ Cotitura cot. Spre culmile intunecate shi tot mai inalte dinspre apus se intoarce Oltul scriind cu argint in verdele linishtit al cimpiei un ocol elegant plin de frumusetze. BOGZA C. O. 243. Identific dupa dimb shi dupa ocolul shoselei locul unde sintem. CAMIL PETRESCU U. N. 263. ♦ (Invechit) Circumferintza. Ocolul acestui bulz erea k de doisprezece stinjini. GORJAN H. II 18. 3. (Concretizat) Imprejmuire ingraditura gard facut in jurul unui loc; p. ext. loc ingradit. La miazazi pe culmea de tufe ruginite Se vad nishte ocoale cu lungi shuri pentru boi. BELDICEANU P. 62. Tabara impregiurui avind k sontareasca Un lung ocol de cara legate strins cu lantzuri. ALECSANDRI P. III 219. ◊ (Poetic) Zvelta insula apare... Sarutata cind de valuri cind de vinturi asaltata Printreo colul spumei albe. MACEDONSKI O. I 161. ♦ (Adesea determinat prin «de vite») Loc ingradit uneori acoperit unde se inchid vitele. La ocoale se adunasera tamazlicurile cu mugete. SADOVEANU F. J. 427. Am fost sami vad ocolul meu de vite. Sarmanele duc lipsa de nutretz. ANGHELIOSIF C. M. II 20. ♦ Loc unde se inchid vitele de pripas sau cele prinse pe semanaturi straine. 4. (Concretizat) Curte ograda. Ragete lungi Pornesc din ocol. Talangile trist Tot suna dogit. BACOVIA O. 10. In larg docol saduna curtenii shi fac roata. COSHBUC P. II 201. Baden ocolul tau Puteareash sa umblu eu. JARNÍKBIRSEANU D. 461. 5. (Rar) Spatziu loc liber. Cu batzul senvirteshte K sashi facan jur ocol; Dar abia e locul gol SHi multzimea navaleshte Iarashi stol. COSHBUC P. I 226. 6. (Ieshit din uz) Circumscriptzie administrativa (judiciara silvica agricola); sediul ei; p. ext. institutzie care conduce una din aceste forme de impartzire administrativa. Judecatorie de ocol. cm Tinerii ei feciori domneshti... se intimpinase in ocolul Focshanilor shi se lasase cu taberile lor amestecate la satul Sapatzeni. ODOBESCU S. I 170.

OCÓL² ~uri n. 1) Mishcare in jurul unui punct sau loc; inconjur. ◊ ~ul pamantului (sau lumii) calatorie indelungata prin multe regiuni shi tzari. 2) Deplasare in spatziu care se abate de la drumul drept. ◊ De ~ care inconjoara; care ocoleshte. Cu ~uri pe departe; indirect. Fara ~uri a) fara a inconjura; b) drept in fatza. A da ~ a se invarti pe langa cineva sau ceva. /<bulg. okolu

ocol n. 1. inconjur: a da ocol casei; 2. ingradire: shuri shi ocoale pentru boi shi vaci CR.; 3. vechiul nume al judetzului: ocoalele despre campie se numesc plashi iar cele despre munte plaiuri. [Slav. OKOLŬ cerc din KOLO roata].

ocól n. pl. urĭ (vsl. okolŭ cerc arie tabara okolo in prejur d. kolo roata; sirb. okoliš ocol judetz rus. ókolo in prejur; alb. akóle in prejur; ung. akol tzarc. V. caleashca). Mers in prejur inconjur: cind mergĭ la deal osteneshtĭ maĭ putzin facind ocolurĭ. Calatorie de jur in prejur: Fenecieniĭ aŭ facut ocolu Africiĭ cu 3000 de anĭ in ainte de Hristos. Fig. Perifraza: spune dea dreptu shi nu maĭ face ocólurĭ. Pl. ocoale. Obor tzarc ingraditura de tzinut vitele marĭ. Plasa orĭ plaĭ (Vechĭ). Circumscriptziune. Judecator de ocol (sau de pace dupa fr.) judecator de plasa orĭ de despartzire orasheneasca. A da ocoale a da tircoale.

ocól¹ (mishcare) s. n. pl. ocóluri

ocól (mishcare) s. n. pl. ocóluri

OCÓL s. 1. inconjur ocolire (rar) ocolish. (A ajuns la destinatzie cu un mare ~.) 2. v. cotitura. 3. v. gard. 4. v. tzarc.

OCÓL s. v. asediere asediu circumferintza cuprins curte digresiune divagare divagatzie impresurare incercuire inconjurare limita ograda perimetru plasa staul tzara.

OCOL s. 1. inconjur ocolire (rar) ocolish. (A ajuns la destinatzie cu un mare ~.) 2. cot cotitura curba intorsatura intortochetura rasucitura serpentina sinuozitate sherpuire sherpuitura (rar) indoitura (pop.) cirmeala cirnitura intorsura sucitura (Olt. shi Ban.) covei. (~ al unui drum.) 3. gard imprejmuire ingraditura uluca (inv. shi reg.) ograda stobor (reg.) tircol (Mold. shi Bucov.) zaplaz (inv.) cuprins. (SHia ridicat un ~ in jurul curtzii.) 4. tzarc (pop.) obor (inv. shi reg.) ograda (reg.) tircol. (~ de vite.)

ocol s. v. ASEDIERE. ASEDIU. CIRCUMFERINTZA. CUPRINS. CURTE. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGATZIE. IMPRESURARE. INCERCUIRE. INCONJURARE. LIMITA. OGRADA. PERIMETRU. PLASA. STAUL. TZARA.

OCÓLUL s. art. v. vizitiul.

ocolul s. art. v. VIZITIUL.

ocól (ocóluri) s. n. 1. Circuit contur circumferintza. 2. Loc ingradit tzarc de vite. 3. Inconjur intorsatura. 4. Stringere in turma a vitelor. 5. Deviatzie digresiune. 6. District judiciar. 7. Tribunal pentru prima instantza. Sl. okolu „cerc” din kola „roata” cf. colb colac (Miklosich Slaw. Elem. 33; Cihac II 224; Conev 70) cf. bg. okol mag. akol. Der. ocoli vb. (a da ocol a inconjura; a se abate; a se suci; a imprejmui; a evita); din sl. okoliti ukoliti; ocolash s. m. (inv. shef administrativ al unui district judiciar); ocolish s. n. (deviere abatere) cf. sb. cr. okoliš „cerc”; ocolitor adj. (care se abate de la ceva); ocolitura s. f. (deviatzie); ocolnica s. f. (inv. hotarnicie); ocoleala s. f. (deviere).