OCÓL (1) ocoluri (2 3 4 5 6) ocoale s. n. 1. (Adesea in constructzie cu verbele «a face» «a da» etc.) Mishcare in jurul unui punct fix de jur imprejurul unui loc (v. tur); deplasare in spatziu care nu urmeaza calea cea mai dreapta (v. inconjur). Faceau ocoluri largi se apropiau de copaci apoi iarashi se speriau shi se departau. DUMITRIU N. 149. Stai calaretz! intoarcetzi calul semetz. Fa un ocol. ARGHEZI V. 225. Ea mai faceo datocolul Adunarii. EMINESCU L. P. 145. ◊ Fig. Intii shtirea facind ocolul satului stirni curiozitate. REBREANU R. II 230. ◊ Loc. adj. De ocol = ocolit indirect. Pe aceasta cale deshi de ocol credem cam ajuns aproape de dezlegarea primei intrebari. CARAGIALE N. F. 15. ◊ Loc. adv. Cu ocoluri = pe departe indirect. Ii vorbi shi de fratele ei cu ocoluri cu bagare de seama. DUMITRIU N. 211. Fara ocol = fara ezitare fara menajamente; direct. Un memoriu in care arata de data aceasta fara ocol k daca nu sint rezolvate cererile cuprinse in el muncitorii vor recurge la actziuni. PAS Z. IV 217. Ramase incremenit: binoclul ei il ochise drept fara ocol. BASSARABESCU S. N. 167. 2. Linie care delimiteaza un spatziu; p. ext. spatziul delimitat; cuprins. Ma mir cum davu rabdare domnul sa nunceapa vinatoarea de cum daduram in ocolul slobod al Cimpulungului. DELAVRANCEA O. II 105. Prin tot ocolul acelei vai fara de scursoare tzishneshte tina in sus. ODOBESCU S. III 187. ♦ Cotitura cot. Spre culmile intunecate shi tot mai inalte dinspre apus se intoarce Oltul scriind cu argint in verdele linishtit al cimpiei un ocol elegant plin de frumusetze. BOGZA C. O. 243. Identific dupa dimb shi dupa ocolul shoselei locul unde sintem. CAMIL PETRESCU U. N. 263. ♦ (Invechit) Circumferintza. Ocolul acestui bulz erea k de doisprezece stinjini. GORJAN H. II 18. 3. (Concretizat) Imprejmuire ingraditura gard facut in jurul unui loc; p. ext. loc ingradit. La miazazi pe culmea de tufe ruginite Se vad nishte ocoale cu lungi shuri pentru boi. BELDICEANU P. 62. Tabara impregiurui avind k sontareasca Un lung ocol de cara legate strins cu lantzuri. ALECSANDRI P. III 219. ◊ (Poetic) Zvelta insula apare... Sarutata cind de valuri cind de vinturi asaltata Printreo colul spumei albe. MACEDONSKI O. I 161. ♦ (Adesea determinat prin «de vite») Loc ingradit uneori acoperit unde se inchid vitele. La ocoale se adunasera tamazlicurile cu mugete. SADOVEANU F. J. 427. Am fost sami vad ocolul meu de vite. Sarmanele duc lipsa de nutretz. ANGHELIOSIF C. M. II 20. ♦ Loc unde se inchid vitele de pripas sau cele prinse pe semanaturi straine. 4. (Concretizat) Curte ograda. Ragete lungi Pornesc din ocol. Talangile trist Tot suna dogit. BACOVIA O. 10. In larg docol saduna curtenii shi fac roata. COSHBUC P. II 201. Baden ocolul tau Puteareash sa umblu eu. JARNÍKBIRSEANU D. 461. 5. (Rar) Spatziu loc liber. Cu batzul senvirteshte K sashi facan jur ocol; Dar abia e locul gol SHi multzimea navaleshte Iarashi stol. COSHBUC P. I 226. 6. (Ieshit din uz) Circumscriptzie administrativa (judiciara silvica agricola); sediul ei; p. ext. institutzie care conduce una din aceste forme de impartzire administrativa. Judecatorie de ocol. cm Tinerii ei feciori domneshti... se intimpinase in ocolul Focshanilor shi se lasase cu taberile lor amestecate la satul Sapatzeni. ODOBESCU S. I 170.