INDIRÉCT A indirectzi te adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct care se produce apare sau se obtzine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fatza de un verb sau de un alt cuvant de declaratzie caracterizat prin prezentza in numar mare a elementelor de relatzie prin lipsa afectivitatzii etc. Complement indirect = parte de propozitzie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actziunea verbului. Propozitzie completiva indirecta = propozitzie care indeplineshte in fraza functzia de complement indirect. 3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretzul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tzinte care nu se vad dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. Din fr. indirect lat. indirectus.

indirect ~a [At: HASDEU I. C. 52 / Pl: ~etzi ~e / E: fr indirect lat indirectus] 12 av a (Intrun mod) care nu este direct Si: ocolit. 34 av a (In mod) mediat. 56 sn a (Grm; shis caz ~) Nume generic pentru cazurile genitiv dativ acuzativ. 7 a (Lit; is) Vorbire ~a Procedeu de redare a spuselor sau a gandurilor unui personaj prin subordonarea comunicarii fatza de un verb sau alt cuvant de declaratzie prin prezentza unui numar mare de elemente de relatzie etc. 8 a (Lit; is) Stil ~ Stil in care autorul reda frecvent in mod indirect vorbirea personajelor. 9 a (Lit; is) Stil ~ liber Stil in care autorul reda vorbirea personajelor fara a folosi verbe de declaratzie shi elemente de relatzie in amestec liber cu propriile sale idei. 10 a (Grm; is) Complement ~ Parte secundara de propozitzie asupra careia se rasfrange in mod indirect (1) actziunea verbului. 11 a (Grm; is) Completiva ~a Propozitzie subordonata care indeplineshte in fraza functzia de complement indirect (10). 12 a (Ecn; is) Impozit ~ (sau contributzii ~e) Impozit inclus in pretzul anumitor produse. 13 a (Mil; is) Tragere ~a Tragere asupra unor tzinte invizibile dirijata prin calcule matematice.

INDIRÉCT A indirectzi te adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct care se produce apare sau se obtzine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fatza de un verb sau de un alt cuvant de declaratzie caracterizat prin prezentza in numar mare a elementelor de relatzie prin lipsa afectivitatzii etc. Complement indirect = parte de propozitzie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actziunea verbului. Propozitzie completiva indirecta = propozitzie care indeplineshte in fraza functzia de complement indirect. 3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretzul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tzinte care nu se vad dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. Din fr. indirect lat. indirectus.^[1]

INDIRÉCT A indirectzi te adj. 1. Care se produce prin. mijlocirea cuiva sau a ceva care apare sau se obtzine prin intermediul cuiva sau a ceva. V. mijlocit. Informatzie indirecta. ◊ (Adverbial) Astfel lai ajutat indirect sashi faca o cariera. C. PETRESCU C. V. 106. 2. (In expr.) a) (Gram.) Complement indirect = parte de propozitzie care exprima obiectul asupra caruia se rasfringe in mod indirect (1) de obicei k un folos sau o paguba actziunea verbului. Propozitzie completiva indirecta = propozitzie care indeplineshte in fraza functziunea de complement indirect. Vorbire indirecta = vorbire in care se reproduce comunicarea cuiva facindo sa fie din punct de vedere gramatical o subordonata (completiva) a unui verb de declaratzie. b) (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretzul anumitor obiecte de consum. Partea covirshitoare a veniturilor statului capitalist provine din impozitele indirecte care joaca un rol deosebit in jefuirea oamenilor muncii de catre monopolishti. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 9 80. c) (Mil.) Tragere indirecta = tragere asupra unor tzinte care nu se vad dirijata cu ajutorul unor calcule matematice.

INDIRÉCT A adj. (adesea adv.) Care nu se face nu se obtzine direct ci mijlocit cu ajutorul cuiva sau a ceva. ◊ Complement direct = parte de propozitzie asupra careia se rasfrange in chip indirect actziunea verbului; propozitzie completiva (shi s.f.) = propozitzie cu functzie de complement indirect. 3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretzul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.) Tragere indirecta = tragere facuta pe baza de calcul asupra unor tzinte care nu se vad. [Cf. fr. indirect lat. indirectus].^[1]

INDIRÉCT A adj. 1. (shi adv.) care nu se face nu se obtzine direct ci mijlocit cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. vorbire ~a sau stil ~ = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicarii fatza de un verb sau de un alt cuvant de declaratzie. 3. complement ~ = complement care exprima obiectul in (de)favoarea caruia se savarsheshte o actziune asupra caruia se rasfrange in mod indirect actziunea verbului; propozitzie completiva ~a (shi s. f.) = propozitzie cu functzie de complement indirect pe langa un verb din regenta. 4. (fin.) impozit ~ = impozit inclus in pretzul anumitor obiecte de consum. 5. (mil.) tragere ~a = tragere pe baza de calcul asupra unor tzinte care nu se vad. (< fr. indirect lat. indirectus germ. indirekt)

INDIRÉCT ~ta (~tzi ~te) 1) Care nu este direct. Itinerar ~. 2) Care se face prin mijlocirea cuiva sau a ceva; cu intermediari. /<fr. indirect lat. indirectus

indirect a. 1. nu direct: cale indirecta; 2. Gram. complement indirect care nu depinde direct de un verb; discurs indirect care rapoarta la a treia persoana spusele cuiva. V. contributziune.

*indiréct a adj. (lat. indirectus). Care nu e direct: drum indirect (fig.) atac indirect lauda indirecta. Contributziune indirecta bir platit de individ cind e obligat sa intrebuintzeze timbru fiscal cind trebuĭe sa cumpere articule de supt monopolu statuluĭ sh. a. Gram. Complement indirect cuvint (nume pronume verb la infinitiv) asupra caruĭa actziunea verbuluĭ cade indirect: exilatu cugeta la patria luĭ spunemĭ intimplarea lucrez pentru a trai saŭ pentru traĭ; propozitziune completiva indirecta aceĭa care in fraza implineshte rolu de complement indirect: fiecare zi ne inshtiintzeaza k moartea se apropie; vorbire indirecta aceĭa in care raportezĭ vorbele altuĭa alipindule supt forma de propozitziune subordinata unuĭ verb principal care inseamna a zice a vedea k sh. a.: ĭam spus k n’a fost nimica. Adv. In mod indirect: lam lovit indirect shi pe el.

indiréct adj. m. pl. indiréctzi; f. indirécta pl. indirécte

indiréct adj. m. pl. indiréctzi; f. sg. indirécta pl. indirécte

INDIRÉCT adj. 1. mediat mijlocit. (Relatzii ~.) 2. (GRAM.) (inv.) nedrept. (Complement ~.)

INDIRECT adj. 1. mediat mijlocit. (Relatzii ~.) 2. (GRAM.) (inv.) nedrept. (Complement ~.)

Indirect ≠ direct

INDIRÉCT A adj. (< fr. indirect lat. indirectus): in sintagmele complement indirect completiva indirecta interogativa indirecta imprumut indirect obiect indirect stil indirect shi vorbire indirecta (v.).