INDIRÉCT A adj. (adesea adv.) Care nu se face nu se obtzine direct ci mijlocit cu ajutorul cuiva sau a ceva. ◊ Complement direct = parte de propozitzie asupra careia se rasfrange in chip indirect actziunea verbului; propozitzie completiva (shi s.f.) = propozitzie cu functzie de complement indirect. 3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus in pretzul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.) Tragere indirecta = tragere facuta pe baza de calcul asupra unor tzinte care nu se vad. [Cf. fr. indirect lat. indirectus].^[1]