INDIRÉCT A indirectzi te adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct care se produce apare sau se obtzine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fatza de un verb sau de un alt cuvant de declaratzie caracterizat prin prezentza in numar mare a elementelor de relatzie prin lipsa afectivitatzii etc. Complement indirect = parte de propozitzie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actziunea verbului. Propozitzie completiva indirecta = propozitzie care indeplineshte in fraza functzia de complement indirect. 3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretzul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tzinte care nu se vad dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. Din fr. indirect lat. indirectus.^[1]