INDIRÉCT A adj. 1. (shi adv.) care nu se face nu se obtzine direct ci mijlocit cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. vorbire ~a sau stil ~ = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicarii fatza de un verb sau de un alt cuvant de declaratzie. 3. complement ~ = complement care exprima obiectul in (de)favoarea caruia se savarsheshte o actziune asupra caruia se rasfrange in mod indirect actziunea verbului; propozitzie completiva ~a (shi s. f.) = propozitzie cu functzie de complement indirect pe langa un verb din regenta. 4. (fin.) impozit ~ = impozit inclus in pretzul anumitor obiecte de consum. 5. (mil.) tragere ~a = tragere pe baza de calcul asupra unor tzinte care nu se vad. (< fr. indirect lat. indirectus germ. indirekt)