COT (I 1) coate (I 2 3 4) coturi s. n. (II) cotzi s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioara a articulatziei dintre humerus shi cubitus care uneshte bratzul cu antebratzul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alaturi; impreuna. ◊ Expr. A da din coate = a) ashi face loc impingand pe altzii; b) a lupta (fara scrupule) pentru a ieshi dintro incurcatura pentru a obtzine o situatzie. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mainile la spate (alaturi de altul). Ashi da coate (sau cu cotul) = ashi face semne (cu cotul); a coti (2). A baga mainile panan (sau pana la) coate = a fura mult shi fara jena. (Fam.) Ai arata (sau ai intoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva in mod batjocoritor; a nu lua in seama a trata cu indiferentza. Ma doaren cot! = putzin imi pasa! ◊ Compus: s. m. shi f. coategoale = (depr.) om sarac. ♦ Parte a manecii care acopera cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieshita in afara articulatziei de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc portziune unde un drum o vale etc. ishi schimba brusc directzia; cotitura intorsatura. ♦ Meandru (al unei ape curgatoare). 3. Tub curbat in forma unui arc de cerc folosit pentru a face legatura intre doua conducte cu directzii diferite. 4. (Reg.) Coltz unghi ungher. II. S. m. Veche unitate de masura pentru lungimi egala cu 0664 metri (in Muntenia) sau cu 0637 metri (in Moldova) care reprezenta distantza de la cot (I 1) pana la incheietura palmei; p. ext. masura considerata subiectiv mare sau mica dupa imprejurari. ◊ Expr. A scoate (sau ai ieshi cuiva) limba deun cot se zice cand cineva face un efort (fizic) peste masura de mare. ♦ Bucata de material textil masurata cu aceasta unitate de masura. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru masurarea lungimii. Lat. cubitus.

cot³ sn vz cut¹

cot² [At: PSALT. 329/12 / Pl: coate ~uri (ivr) cote sn cotzi sm / E: ml cubitus] 1 sn (Atm; d. oameni) Parte exterioara a articulatziei dintre humems shi cubitus care uneshte bratzul cu antebratzul. 2 sn (Ilav) ~ la ~ Alaturi. 3 sn (Ial) Impreuna. 4 sn (ilav) In (sau din) coate Stand rezemat in coate (1). 5 sn (Ie) A da din coate Ashi face loc impingand pe altzii. 6 sn (Iae; fig) A lupta fara scrupule pentru a parveni. 7 sn (Iae) A dobandi ceva prin mijloace incorecte. 8 sn (Deseori cu indicarea cotului; ie) A arata cuiva ~ul (Insotzit de gest) A refuza pe cineva in mod batjocoritor. 9 sn (Iae) A nu lua in seama pe cineva. 10 sn (Inv; ie) A intoarce ~ul (sau coatele) cuiva Al rasplati rau. 11 sn (Iae) A nu asculta pe cineva. 12 sn (Inv; ilav) Din ~ In zadar. 13 sn (Ilv) A lega ~ la ~ A lega un infractor cu mainile la spate. 14 sn (Ial) A lega impreuna mai multzi infractori. 15 sn (Pop; ila) Fudul de coate Sarac. 16 sn (Pex) Lovitura data cu cotul (1). 17 sn (Ie) Ashi da coate(le) (rar ~) sau inv ashi da cu ~ul unul altuia Ashi face semne de intzelegere Si: (pop) a se coti. 18 sn (Iae) A se amuza in ascuns pe seama cuiva. 19 sn (Iae) A se alia in ascuns contra cuiva Si: (pop) a se coti. 20 sn (Pfm; ie) Ma doaren ~ ! Putzin imi pasa. 21 sn (Ie) Ashi baga mainile panan (sau pana la) coate A fura mult shi fara jena. 22 sn (Bot; reg; ic) Cincicoate Caldarusha (Aquilegia vulgaris). 23 sn (Ic) Coategoale Sarac. 24 sn Parte a manecii care acopera cotul. 25 sn (Ie) Ashi roade coatele pe bancile shcolii A invatza multzi ani. 26 sn (Ie) Ashi roade cu cineva coatele pe bancile shcolii A fi coleg de shcoala cu cineva. 27 sn (Pan; shis) ~ul dinapoi Partea ieshita in afara a articulatziei de la mijlocul piciorului de dinapoi al calului Si: (reg) cai cotai cotei. 28 sn Unealta de zidarie Si: coltzar dreptar echer. 29 sn Piesa incovoiata care face legatura intre doua piese drepte cu directzii diferite burlane tzevi conducte etc. 30 sn Loc unde ishi schimba brusc directzia un drum o vale etc. Si: cotitura. 31 sn Meandra a unei ape curgatoare. 32 sn Serpentina. 33 sn (Reg) Coltz. 34 sn (Reg; spc) Peninsula mica. 35 (Pop) sn Parte adanca intro apa cu peretzii dreptzi Cf bulboaca vartej. 36 sn Golf. 37 sn Mal abrupt al raului la schimbarea directziei in care curge. 38 sn (Fig; inv) SHiretlic. 39 sn (Fig; inv) Diversiune. 40 sm Distantza de la cot la incheietura mainii drepte trecand peste varful degetului mijlociu. 41 sm Veche unitate de masura a lungimii egala cu 0637 m (in Moldova) sau cu 0664 m (in Muntenia). 42 sm (Pex; inv) Unealta de lemn sau metal pentru masurat avand lungimea unui cot² (41). 43 sm (Inv; pex) Bucata de material masurata cu cotul² (41). 44 sm (Rar; ie) Ai ieshi (sau a scoate) limba de un ~ A fi in mare incurcatura. 45 sm (Iae) A fi foarte obosit dupa un efort (fizic). 46 sm (ivp; is) Trei cotzi de pamant Mormant. 47 sm (inv) Unealta de lemn sau metal liniata pentru masurarea capacitatzii vaselor Si: caramb harag. 48 sm (Inv; pex) Operatzie de masurare oficiala a butzilor Si: cotit¹.

CÓT (I 1) coate shi (I 2 3 4) coturi s. n. (II) cotzi s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioara a articulatziei dintre humerus shi cubitus care uneshte bratzul cu antebratzul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alaturi; impreuna. ◊ Expr. A da din coate = a) ashi face loc impingand pe altzii; b) a lupta (fara scrupule) pentru a ieshi dintro incurcatura pentru a obtzine o situatzie. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mainile la spate (alaturi de altul). Ashi da coate (sau cu cotul) = ashi face semne (cu cotul); a coti (2). A baga mainile panan (sau pana la) coate = a fura mult shi fara jena. (Fam.) Ai arata (sau ai intoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva in mod batjocoritor; a nu lua in seama a trata cu indiferentza. Ma doaren cot! = putzin imi pasa! ♦ Compus: coategoale s. m. invar. = (depr.) om sarac. ♦ Parte a manecii care acopera cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieshita in afara articulatziei de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc portziune unde un drum o vale etc. ishi schimba brusc directzia; cotitura intorsatura. ♦ Meandra (a unei ape curgatoare). 3. Tub curbat in forma unui arc de cerc folosit pentru a face legatura intre doua conducte cu directzii diferite. 4. (Reg.) Coltz unghi ungher. II. S. m. Veche unitate de masura pentru lungimi egala cu 0664 metri (in Muntenia) sau cu 0637 metri (in Moldova) care reprezenta distantza de la cot (I 1) pana la incheietura palmei; p. ext. masura considerata subiectiv mare sau mica dupa imprejurari. ◊ Expr. A scoate (sau ai ieshi cuiva) limba deun cot se zice cand cineva face un efort (fizic) peste masura de mare. ♦ Bucata de material textil masurata cu aceasta unitate de masura. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru masurarea lungimii. Lat. cubitus.

COT (1) coate shi (2) coturi s. n. (3) cotzi s. m. 1. (Anat.; la om) Articulatzia dintre bratz shi antebratz; partea exterioara a acestei articulatzii. [Soldatzii] aveau coatele lipite strins unii de altzii. SAHIA N. 73. Razimat pe coateadoarme Un cioban intins pe gluga. GOGA P. 65. Baiatul sa lovit la cot de ia secat sufletul. CARAGIALE P. 15. In trasura plecat putzin peun cot imi place sami atzintesc ochii in zari. RUSSO O. 100. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alaturi unul linga altul impreuna. SHi cot la cot soldatul roshu Ostashul nostru Sau dus Biruitori catre apus. BENIUC V. 125. TZaranii romini shi tzaranii unguri au luptat cot la cot impotriva nobilimii maghiare. BOGZA TZ. 14. Lucreaza cot la cot cu dinshii soseshte inaintea lor shi pleaca in urma lor. C. PETRESCU A. 466. ◊ Expr. A da din coate = ashi face loc impingind pe altzii; fig. a lupta fara scrupule pentru a cishtiga o situatzie pentru a ieshi din incurcatura etc. A lega cot la cot = a lega cu miinile la spate. Potirashii se slobod SHi mil leaga cot la cot. ANT. LIT. POP. I 437. SHil lega strins cot la cot. ALECSANDRI P. P. 125. Ashi da coate (sau cu cotul) = ashi face semne (cu cotul). Ishi dedeau coate de rideau. ISPIRESCU L. 37. Ashi da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns a se intzelege in secret. Noua nie frica... de! cashi da coatele cu Catzavencu. CARAGIALE O. I 124. A baga miinile pinan coate = a fura zdravan. (Familiar adesea insotzit de lovirea repetata a unui cot cu palma) Ai arata cuiva cotul = a refuza pe cineva in bataie de joc. A intoarce cuiva cotul = a nu lua in seama a necaji pe cineva. Ma doaren cot = putzin imi pasa. ♦ Partea minecii care acopera articulatzia dintre bratz shi antebratz. Desigur hoinarisera impreuna ishi rosesera coatele pe aceleashi banci ale shcolii. C. PETRESCU I. II 175. Iar colo batrinul dascal cua lui haina roasan coate intrun calcul fara capat tot socoate shi socoate. EMINESCU O. I 132. ♦ (La cal) Partea ieshita in afara a articulatziei de la mijlocul picioarelor de dinapoi. Cind indarat se uita Vedea capul sharpelui Sus pe colul murgului. SHEZ. III 65. 2. Loc unde un drum un riu o scara un burlan etc. ishi schimba brusc directzia; cotitura intorsura. V. curba. Tocmai atunci ieshi de dupa un cot de mal un caporal. D. ZAMFIRESCU R. 97. De la cotul stincos cei zice «Cirligul Caprei» mergeam o bucata pe jos. VLAHUTZA O. A. II 135. A trecut de cotul dealului la cimp deschis. CARAGIALE O. I 368. Era mai ales doua statziuni anevoie de trecut cu pace una la cotu girlei... shi alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA S. 687. 3. (Regional) Coltz unghi ungher. Am o mindra k o doamna: Cind e vremea lucrului SHeden cotu birtului. HODOSH P. P. 191. Ziua intrun cot Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI C. 196. 4. (Invechit) Unitate de masura variind intre 0606 m (in Muntenia) shi 0637 m (in Moldova) reproducind distantza de la cot (1) pina la virful degetului mijlociu; p. ext. masura considerata in chip subiectiv mare sau mica. Colon coltz acum rasare Un copil al nu shtiu cui Largi deun cot sint pashii lui Iar el mic caci pe carare Parca nui. COSHBUC P. I 224. Avea nishte mustatzi de un cot shi un glas de rasuna mahalaua. ALECSANDRI T. 383. ♦ Obiect care se masoara cu aceasta unitate. Pe sul tot creshte pinza shi cotzii tot sporesc. BELDICEANU P. 69. ◊ Expr. A scoate (sau ai ieshi cuiva) limba deun cot se zice cind cineva face un efort peste masura. ♦ (Regional) Vergea de lemn sau de metal pentru masurat lungimi. Lam vazut umblind prin tirg cu cotul subsuoara dupa cumparat sumani. CREANGA A. 58.^[1]

COT² ~uri n. 1) (la drumuri ape curgatoare etc.) Loc unde se face o schimbare de directzie; cotitura. ~ul garlei. ◊ A vorbi fara ~uri a spune fara ocolishuri. A shti toate ~urile a cunoashte toate subtilitatzile. 2) Partea incovoiata a unei tzevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus

cot³ (meandra tub) s. n. pl. cóturi

cot (geogr. tehn.) s. n. pl. cóturi

cot coate (la bratz la maneci) cotzi (masura) shi coturi (cotituri).

COT s. I. 1. v. cotitura. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) shing. (Un ~ de panza.)

COT s. v. coltz coltzar cotlon dreptar echer ungher unghi.

COT s. 1. cotitura curba intorsatura intortochetura ocol rasucitura serpentina sinuozitate sherpuire sherpuitura (rar) indoitura (pop.) cirmeala cirnitura intorsura sucitura (Olt. shi Ban.) covei. (~ al unui drum.) 2. cotitura meandru sinuozitate sherpuitura (reg.) taola. (~ al unui riu.) 3. (prin Transilv.) shing. (Un ~ de pinza.)

cot s. v. COLTZ. COLTZAR. COTLON. DREPTAR. ECHER. UNGHER. UNGHI.