COT (1) coate shi (2) coturi s. n. (3) cotzi s. m. 1. (Anat.; la om) Articulatzia dintre bratz shi antebratz; partea exterioara a acestei articulatzii. [Soldatzii] aveau coatele lipite strins unii de altzii. SAHIA N. 73. Razimat pe coateadoarme Un cioban intins pe gluga. GOGA P. 65. Baiatul sa lovit la cot de ia secat sufletul. CARAGIALE P. 15. In trasura plecat putzin peun cot imi place sami atzintesc ochii in zari. RUSSO O. 100. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alaturi unul linga altul impreuna. SHi cot la cot soldatul roshu Ostashul nostru Sau dus Biruitori catre apus. BENIUC V. 125. TZaranii romini shi tzaranii unguri au luptat cot la cot impotriva nobilimii maghiare. BOGZA TZ. 14. Lucreaza cot la cot cu dinshii soseshte inaintea lor shi pleaca in urma lor. C. PETRESCU A. 466. ◊ Expr. A da din coate = ashi face loc impingind pe altzii; fig. a lupta fara scrupule pentru a cishtiga o situatzie pentru a ieshi din incurcatura etc. A lega cot la cot = a lega cu miinile la spate. Potirashii se slobod SHi mil leaga cot la cot. ANT. LIT. POP. I 437. SHil lega strins cot la cot. ALECSANDRI P. P. 125. Ashi da coate (sau cu cotul) = ashi face semne (cu cotul). Ishi dedeau coate de rideau. ISPIRESCU L. 37. Ashi da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns a se intzelege in secret. Noua nie frica... de! cashi da coatele cu Catzavencu. CARAGIALE O. I 124. A baga miinile pinan coate = a fura zdravan. (Familiar adesea insotzit de lovirea repetata a unui cot cu palma) Ai arata cuiva cotul = a refuza pe cineva in bataie de joc. A intoarce cuiva cotul = a nu lua in seama a necaji pe cineva. Ma doaren cot = putzin imi pasa. ♦ Partea minecii care acopera articulatzia dintre bratz shi antebratz. Desigur hoinarisera impreuna ishi rosesera coatele pe aceleashi banci ale shcolii. C. PETRESCU I. II 175. Iar colo batrinul dascal cua lui haina roasan coate intrun calcul fara capat tot socoate shi socoate. EMINESCU O. I 132. ♦ (La cal) Partea ieshita in afara a articulatziei de la mijlocul picioarelor de dinapoi. Cind indarat se uita Vedea capul sharpelui Sus pe colul murgului. SHEZ. III 65. 2. Loc unde un drum un riu o scara un burlan etc. ishi schimba brusc directzia; cotitura intorsura. V. curba. Tocmai atunci ieshi de dupa un cot de mal un caporal. D. ZAMFIRESCU R. 97. De la cotul stincos cei zice «Cirligul Caprei» mergeam o bucata pe jos. VLAHUTZA O. A. II 135. A trecut de cotul dealului la cimp deschis. CARAGIALE O. I 368. Era mai ales doua statziuni anevoie de trecut cu pace una la cotu girlei... shi alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA S. 687. 3. (Regional) Coltz unghi ungher. Am o mindra k o doamna: Cind e vremea lucrului SHeden cotu birtului. HODOSH P. P. 191. Ziua intrun cot Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI C. 196. 4. (Invechit) Unitate de masura variind intre 0606 m (in Muntenia) shi 0637 m (in Moldova) reproducind distantza de la cot (1) pina la virful degetului mijlociu; p. ext. masura considerata in chip subiectiv mare sau mica. Colon coltz acum rasare Un copil al nu shtiu cui Largi deun cot sint pashii lui Iar el mic caci pe carare Parca nui. COSHBUC P. I 224. Avea nishte mustatzi de un cot shi un glas de rasuna mahalaua. ALECSANDRI T. 383. ♦ Obiect care se masoara cu aceasta unitate. Pe sul tot creshte pinza shi cotzii tot sporesc. BELDICEANU P. 69. ◊ Expr. A scoate (sau ai ieshi cuiva) limba deun cot se zice cind cineva face un efort peste masura. ♦ (Regional) Vergea de lemn sau de metal pentru masurat lungimi. Lam vazut umblind prin tirg cu cotul subsuoara dupa cumparat sumani. CREANGA A. 58.^[1]