CÓT (I 1) coate shi (I 2 3 4) coturi s. n. (II) cotzi s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioara a articulatziei dintre humerus shi cubitus care uneshte bratzul cu antebratzul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alaturi; impreuna. ◊ Expr. A da din coate = a) ashi face loc impingand pe altzii; b) a lupta (fara scrupule) pentru a ieshi dintro incurcatura pentru a obtzine o situatzie. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mainile la spate (alaturi de altul). Ashi da coate (sau cu cotul) = ashi face semne (cu cotul); a coti (2). A baga mainile panan (sau pana la) coate = a fura mult shi fara jena. (Fam.) Ai arata (sau ai intoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva in mod batjocoritor; a nu lua in seama a trata cu indiferentza. Ma doaren cot! = putzin imi pasa! ♦ Compus: coategoale s. m. invar. = (depr.) om sarac. ♦ Parte a manecii care acopera cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieshita in afara articulatziei de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc portziune unde un drum o vale etc. ishi schimba brusc directzia; cotitura intorsatura. ♦ Meandra (a unei ape curgatoare). 3. Tub curbat in forma unui arc de cerc folosit pentru a face legatura intre doua conducte cu directzii diferite. 4. (Reg.) Coltz unghi ungher. II. S. m. Veche unitate de masura pentru lungimi egala cu 0664 metri (in Muntenia) sau cu 0637 metri (in Moldova) care reprezenta distantza de la cot (I 1) pana la incheietura palmei; p. ext. masura considerata subiectiv mare sau mica dupa imprejurari. ◊ Expr. A scoate (sau ai ieshi cuiva) limba deun cot se zice cand cineva face un efort (fizic) peste masura de mare. ♦ Bucata de material textil masurata cu aceasta unitate de masura. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru masurarea lungimii. Lat. cubitus.