ocól (ocóluri) s. n. 1. Circuit contur circumferintza. 2. Loc ingradit tzarc de vite. 3. Inconjur intorsatura. 4. Stringere in turma a vitelor. 5. Deviatzie digresiune. 6. District judiciar. 7. Tribunal pentru prima instantza. Sl. okolu „cerc” din kola „roata” cf. colb colac (Miklosich Slaw. Elem. 33; Cihac II 224; Conev 70) cf. bg. okol mag. akol. Der. ocoli vb. (a da ocol a inconjura; a se abate; a se suci; a imprejmui; a evita); din sl. okoliti ukoliti; ocolash s. m. (inv. shef administrativ al unui district judiciar); ocolish s. n. (deviere abatere) cf. sb. cr. okoliš „cerc”; ocolitor adj. (care se abate de la ceva); ocolitura s. f. (deviatzie); ocolnica s. f. (inv. hotarnicie); ocoleala s. f. (deviere).