7 definitzii pentru ocolire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OCOLÍRE ocoliri s. f. Actziunea de a ocoli shi rezultatul ei; ocol ocoleala. V. ocoli.

OCOLÍRE ocoliri s. f. Actziunea de a ocoli shi rezultatul ei; ocol ocoleala. V. ocoli.

ocolire sf [At: SHINCAI HR. III 172/29 / Pl: ~ri / E: ocoli] 1 (Ivp) Delimitare. 2 (Ivp) Imprejmuire. 3 (Inv) Inconjurare cu un brau ornamental Si: ocolit1 (3) ocolitura (2). 4 (Irg) Impresurare. 5 (Inv) Asediere. 6 (Irg) Aparare. 7 (Reg) Rasfatzare. 8 Mers de jurimprejurul a ceva Si: ocolit1 (6). 9 Strabatere a unei distantze facand un inconjur Si: ocolit1 (7). 10 (Fig) Divagare. 11 Cotire a unor ape curgatoare drumuri etc. Si: ocolit1 (9). 12 Evitare a atingerii sau a lovirii prin modificarea traiectoriei Si: ocolit1 (10). 13 Strabatere a unei distantze facand un inconjur Si: ocolit1 (11). 14 Evitare a cuiva Si: ocolit1 (12). 15 Evitare a unui anumit subiect Si: ocolit1 (13). 16 Ignorare. 17 (Pop) Cutreierare. 18 (Buc; is) ~ea mesei Dans popular nedefinit mai indeaproape. 19 (Buc; ias) Melodie dupa care se executa acest dans.

OCOLÍRE ocoliri s. f. Actziunea de a ocoli. Ocolirea unui obstacol.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ocolíre s. f. g.d. art. ocolírii; pl. ocolíri

ocolíre s. f. g.d. art. ocolírii; pl. ocolíri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

OCOLÍRE s. 1. inconjurare. (~ casei.) 2. v. ocol. 3. evitare. (~ unui obstacol.) 4. v. eludare. 5. v. evitare.

OCOLIRE s. 1. inconjurare. (~ casei.) 2. inconjur ocol (rar) ocolish. (A ajuns la destinatzie cu o mare ~.) 3. evitare. (~ unui obstacol.) 4. eludare evitare. (~ prevederilor legale.) 5. evitare impiedicare indepartare inlaturare preintimpinare prevenire (rar) preventzie. (~ unor consecintze negative.)

Intrare: ocolire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocolire
  • ocolirea
plural
  • ocoliri
  • ocolirile
genitiv-dativ singular
  • ocoliri
  • ocolirii
plural
  • ocoliri
  • ocolirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ocolire, ocolirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a ocoli shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ocolirea unui obstacol. DLRLC
etimologie:
  • vezi ocoli DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.