OCOLÍT A ocolitzi te adj. Care se abate din drumul drept care face ocoluri sau cotituri; care inconjoara. ♦ Fig. Care este facut sau spus cu inconjur pe departe. Expr. Pe cai ocolite = prin mijloace indirecte nerecomandabile prin subterfugii. V. ocoli.

ocolit¹ sn [At: LANCRAJAN C. III 47 / Pl: ~uri / E: ocoli] 1 (Ivp) Delimitare. 2 (Ivp) Imprejmuire. 3 (Inv) Ocolire (3). 4 (Irg) Impresurare. 5 (Inv) Asediere. 67 Ocolire (89). 8 (Fig) Divagare. 913 Ocolire (1115). 14 Ignorare. 15 (Pop) Cutreierare. 16 (Ilav) Pe ~te (sau pe ~tele) Indirect.

ocolit² ~a a [At: FN 152 / V: (reg) ~lat / Pl: ~itzi ~e / E: ocoli] 1 (Ivp) Delimitat. 2 (Ivp) Imprejmuit. 3 (Inv) Inconjurat cu un brau ornamental. 4 (Irg) Impresurat. 5 (Inv) Asediat. 6 (Irg) Aparat. 7 (Reg) Rasfatzat. 8 Strabatut de jurimprejur. 9 Evitat. 10 Ignorat. 11 (Pop) Cutreierat. 12 (If ocolat) Circular. 13 Cotit. 14 (Reg) Incolacit. 1516 (Fig) Care este (facut sau) spus in mod indirect.

OCOLÍT A ocolitzi te adj. Care se abate din drumul drept care face ocoluri sau cotituri; care inconjura. ♦ Fig. Care este facut sau spus cu inconjur pe departe. ◊ Expr. Pe cai ocolite = prin mijloace indirecte nerecomandabile prin subterfugii. V. ocoli.

OCOLÍT ¹ s. n. Faptul de a ocoli. ◊ (Mai ales in expr.) Pe ocolite = pe departe indirect. Forma gramaticala: (in expr.) ocolite.

OCOLÍT A ocolitzi te adj. Care se abate din drumul drept care face ocoluri cotituri; care inconjura. Drum ocolit. ▭ Iaca steaua care vine... Cu schintei catranite Cu fulgere ocolite Cu sabii ascutzite. BIBICESCU P. P. 238. ◊ Expr. Pe cai ocolite = prin mijloace indirecte nerecomandabile prin subterfugii.

ocolat ~a a vz ocolit¹

!ocolít s. n.

ocolít s. m. (pl. ocolíte in loc. pe ~)

!ocolíte (pe ~) loc. adv.

OCOLÍT adj. inconjurator ocolitor. (Un drum ~.)

OCOLIT adj. inconjurator ocolitor. (Un drum ~.)

Ocolit ≠ direct

a o lua pe ocolite / pe departe expr. a evita sa spuna direct un adevar.