lucra [At: CORESI EV. 317/25 / V: (pop) ~cla / Pzi: ~rez (irg) lucru / E: ml lucro are] 1 vt (Inv) A cashtiga in urma prestarii unei munci Si: a cashtiga a dobandi (inv) a agonisi a obtzine. 2 vt (Inv) A procura. 3 (Inv) vrp A se produce. 4 (Inv) vi(a) A avea un efect binefacator. 5 vi(a) (Rar; udp „asupra”) A avea o anumita influentza. 67 vit(a) A depune eforturi cu un anumit scop Si: a munci a trebalui. 8 vt A munci pamantul via etc. pentru a culege roade Vz cultiva. 9 vrp A exploata un teren o mina. 10 vt A confectziona un lucru un obiect. 1112 vtrp A (se) da unui material brut (piele metal planta) o forma noua facand din el un obiect oarecare Si: a (se) prelucra. 13 vt (Inv) A obishnui pe cineva cu ceva. 14 vt (Inv) A traduce. 15 vt (Rar) A practica o meserie. 16 vi(a) (Inv) A munci pentru un stapan Si: (inv) a sherbi. 17 vt A dezvolta o activitate intrun domeniu oarecare Si: a activa a face. 18 vt (Construit cu un adverb cu o locutziune sau prepozitzie) A face. 19 vt (Ie) A nu avea ce ~ A face un lucru care trebuia sau putea fi evitat. 20 vrp (Inv) A lua masurile necesare Si: a dispune. 21 vt (Bis; rar) A administra impartashania. 22 vt (Inv) A pune in practica Si: a practica. 23 vt A complota impotriva cuiva Si: a unelti a urzi. 24 vt (Pfm; ie) A ~ (pe cineva) in foi de vitza (sau pe la spate) A unelti impotriva cuiva cu multa shiretenie fara k cel vizat sa simta. 25 vr (Inv; ccd) A i se intampla un rau cuiva. 26 vrp (Inv) A avea loc ceva Si: a se petrece. 27 vt (Arg) A fura. 28 vi A functziona. 29 vt A efectua o operatzie de lucru manual cusut brodat tricotat. 30 vi (D. substantze medicamente) Ashi face efectul. 31 vi (Pex) A fi eficace. 32 vi A fi in mishcare in actziune. 33 vr (Inv) A se implini.

LUCRÁ lucrez vb. I. 1. Intranz. A face o munca (utila); a munci. Astazi nu mai e chip de lucrat in pamintul ud shi lipicios. C. PETRESCU R. DR. 62. El intro jumatate de an lucra k o calfa veche. ISPIRESCU L. 137. Iata ce am gindit eu noro k potzi lucra noptzile. CREANGA P. 5. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «la» exprimind obiectul muncii sau locul unde se executa munca) Lucreaza la un roman. ▭ Ia gicitzi de cin’ mii dor?... Deun flacau cam negricios Caremi lucra la ogor. JARNÍKBIRSEANU D. 32. ◊ Tranz. (Complementul este meseria practicata sau obiectul muncii) Cutreierind lumea invatzind shi pre bun shi pre rau cum sa prasheasca shi sa lucreze vitza. ISPIRESCU U. 103. El lucra ciubotarie. CONTEMPORANUL I 165. De grija tziam purtat Ogorul tzi lam lucrat. ALECSANDRI P. P. 295. ◊ Expr. A nu avea ce lucra = a nu avea altceva mai bun de facut decit... SHi baditza Vasile nare ce lucra? Hai shi noi mai baietzi sa dam ajutor la drum. CREANGA A. 8. 2. Intranz. A fi in mishcare in actziune a dezvolta o activitate. Seva primaverii nu lucra numai in arborii vechi shi in florile gradinilor ci shi in afund sub picioarele mele. SADOVEANU E. 82. Cauzele... exista shi lucreaza simultan. EMINESCU N. 33. Toata firea... lucreaza zi shi noapte sporind catra inmultzire. CONACHI P. 270. ◊ (Despre instrumentele de care se servesc oamenii in procesul muncii) Motoarele lucreaza intens. ◊ Fig. Portul o sa lucreze bine a fost un an bun agricol. BART E. 191. ◊ (Despre facultatzile omului) Jder incepu a ride. Dar indaratul risului care i steclea la lumina jarului cugetul sau lucra cu inviershunare. SADOVEANU F. J. 745. 3. Intranz. A actziona in chip eficace a avea efectul dorit asupra cuiva. Critica trebuie sa raspunda... prin ce mijloace aceasta creatziune artistica lucreaza asupra noastra. GHEREA ST. CR. I 40. Ishi facea leacurile shi se trata deshi acum nui mai lucra nici o medicina deprins fiind cu ele. NEGRUZZI S. I 208. 4. Tranz. A da unui material brut alta forma; a prelucra. A lucra fierul. ◊ Refl. pas. Aceasta buruiana putea sa se lucreze k inul. DRAGHICI R. 52. ♦ A fabrica a confectziona. Costumul lapon de sarbatoare lucrat din piei inflorite cu broderii emotzioneaza profund. STANCU U.R.S.S. 61. ♦ A coase a broda. (Absol.) Colo linga lampa intrun mic ietac Vezi o fata care pune atzan ac... O vezi printro alba perdea stravezie Cum mereu lucreaza. EMINESCU O. I 363. ♦ A cladi. Meshterii grabea... Dar orice lucra Noaptea se surpa. ALECSANDRI P. P. 187. ♦ A depune un efort permanent de imbunatatzire a perfectziona. Ashi lucra versurile. 5. Tranz. Fig. (Familiar) A pune ceva la cale impotriva cuiva; a urzi. Nime nu indraznea a grai impotriva lui cu cit mai virtos a lucra ceva. NEGRUZZI S. I 143. ♦ A unelti impotriva cuiva a sapa pe cineva. Parcami spune inima k ma lucrat Cinele Negru la divizie. CAMILAR N. I 162. Exista desigur in redactzie o canalie carel lucreaza. C. PETRESCU C. V. 134. SHi zi ma lucrashi? CARAGIALE O. I 140. ◊ Expr. A lucra pe cineva in foi de vitza = a unelti impotriva cuiva cu multa dibacie astfel k victima nici sa nu simta. Toata lumea ishi amintea cum il «lucrase in foi de vitza» pe Tudor Vladimirescu... in acele luni din 1821. CAMIL PETRESCU O. II 358. Prez. ind. shi: (Transilv. Bucov.) lúcru (COSHBUC P. II 183 JARNÍKBIRSEANU D. 117).

A LUCRÁ ~éz 1. intranz. 1) A actziona depunand eforturi sustzinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ k un rob a presta o munca foarte grea obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ k medic. 3) A depune un efort fizic sau/shi intelectual sustzinut permanent (pentru a obtzine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme vehicule organe mashini aparate etc.) A fi in actziune; ashi indeplini functzia; a functziona; a merge. 5) A actziona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actziuni sistematice (pentru a modifica forma a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lucra] /<lat. lucrare

lucrà v. 1. a face ceva cu mai multa sau mai putzina osteneala: a lucra pamantul; 2. a da o forma: a lucra fierul; 3. fig. a urzi in ascuns: am sal lucrez. [Lat. LUCRARE a cashtiga (v. lucru)].

lucla v vz lucra

lucréz shi (vechĭ azĭ Trans.) lúcru a á v. intr. (lat. pop. lucrare cl. ari „a cishtiga” mlat. „a ara”; it. logorare a consuma a uza pv. cat. sp. pg. lograr a obtzinea). Imĭ daŭ osteneala k sa cishtig ceva: a lucra k satzĭ cashtigĭ pinea. Functzionez activ: spirit imaginatziune care lucreaza fara incetare. Lucrez contra cuĭva saŭ pentru cineva ma ostenesc spre paguba saŭ interesu luĭ. V. tr. Fac execut: lucrez o carte. Schimb forma fac ceva din altceva: lucrez feru lemnu. A lucra pamintu a face agricultura a scurma a rascoli a ara pamintu shi a semana cereale saŭ legume. A lucra (saŭ a prelucra) pe cineva al lovi aĭ aduce paguba pin uneltirile tale.

lucrá (a ~) (lucra) vb. ind. prez. 3 lucreáza

lucrá vb. (sil. cra) ind. prez. 1 sg. lucréz 2 sg. lucrézi 3 sg. shi pl. lucreáza

lucra (ind. prez. 1 sg. lucrez)

lucrez creaza 3.

LUCRÁ vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a functziona a servi a sluji (inv.) a poslushi. (~ de 20 de ani k laboranta.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. functziona.

LUCRÁ vb. v. actziona complota conjura conspira unelti.

LUCRA vb. 1. a munci (pop. shi fam.) a meshteri. (A ~ la o instalatzie.) 2. a activa a munci. (~ in cercetare.) 3. a functziona a servi a sluji (inv.) a poslushi. (~ de 20 de ani k laboranta.) 4. a prelucra. (~ fierul.) 5. a cultiva. (~ pamintul.) 6. a functziona. (Uzina ~ la intreaga capacitate.)

lucra vb. v. ACTZIONA. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

A lucra ≠ a (se) odihni a shedea a trandavi a trantori

lucrá (lucréz lucrát) vb. 1. A produce a elabora a face. 2. A munci a opera. 3. A broda a coase. 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva a mistifica. Mr. lucredzu megl. istr. lucrez. Lat. lŭcrāre „a cishtiga” (Pushcariu 951; REW 5145; Pushcariu Lr. 243) cf. prov. sp. lograr. Evolutzia semantica de la a cishtiga la „a munci” este normala shi comuna tuturor idiomurilor cf. fr. travailler „a lucra” shi „a produce avere” in expresii k l’argent qui ne travaille pas; cf. shi lat. med. lucrari „a (pre)lucra”. Der. din lat. lūcubrāre (Densusianu Bulg. Soc. fil. II 17; CandreaDens. 1013; Densusianu GS II 19) nu pare posibila. Der. lucru s. n. (munca treaba; activitate actziune; obiect afacere) probabil din lat. lŭcrum (Pushcariu 990; REW 5146) cf. mr. megl. istr. lucru; lucraretz adj. (inv. muncitor activ); lucrare s. f. (lucru opera); lucrator adj. (muncitor laborios); lucrator s. m. (muncitor); lucratoare s. f. (Banat atelier); lucratura s. f. (fel mod de a munci; intriga mistificare); lucroi adj. (inv. muncitor); prelucra vb. (a retopi a recompune; a pregati); conlucra vb. format dupa lat. collaborare; conlucrator s. m. (colaborator). Der. neol. lucrativ adj. din fr. lucratif. Din rom. provine alb. lukrë „oaie” (Philippide II 646) pentru al carui semantism cf. sp. ganado.

lucra lucrez v. t. a unelti impotriva cuiva

a lucra extern expr. (d. hotzii care au shi o sursa legala de venituri) a fura in timpul liber.