invrajbit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: invrajbi] 1 Dushmanie. 24 Ivrajbire (24). 5 Animozitate (2). 6 (Inv) Pedeapsa.

invrajbit² ~a a [At: PRAV. MOLD. 37/2 / Pl: ~itzi ~e / E: invrajbi] 1 a Care este in vrajba cu cineva Si: indushmanit invrajmashit. 2 a Certat cu cineva. 34 a av (D. oameni shi manifestarile lor) (Care este) plin de dushmanie. 5 a Infuriat. 6 a Instigat la revolta.

INVRAJBÍT A invrajbitzi te adj. Care se afla in raporturi de dushmanie; certat. Veneau oameni invrajbitzi intre ei shi pentru lucruri de nimic. VLAHUTZA O. A. 293. Pe Golea nu vil dau voua K shi turci shi arnautzi Tot de Golea sint batutzi SHi cu Golea invrajbitzi. TEODORESCU P. P. 586.

invrajbi [At: COD. VOR. 76 / V: (ivr; cscj) ~ba / Pzi: ~besc / E: in + vrajba] 1 vrr A ajunge sa fie in vrajba in dushmanie cu cineva Si: a se invrajmashi (4). 2 vt A semana vrajba discordie dushmanie Si: a invrajmashi (5). 3 vt (Ivp) A face pe altul dushman. 45 vtr A (se) infuria. 6 vt (Inv) A speria. 7 vt A instiga la vrajba.

INVRAJBÍ invrajbesc vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se afla in raporturi de dushmanie a intra in vrajba a se certa a se dushmani. Era un bujor de flacau... senvrajbeau toate fetele din pricina lui. SP. POPESCU M. G. 46. In urmai urla a urei aiurare Zimbind cind sal sfishie cei rai se invrajbesc. MACEDONSKI O. I 109. Cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata! CREANGA A. 60. ◊ Fig. Cititorul... simte in sine mintea invrajbinduse cu urechea. ODOBESCU S. III 86. Cu a mea inima amara Sufletumi sau invrajbit! ALECSANDRI P. A. 38. ◊ Tranz. Amoriul vicleanul sherpe prin Eva iubita mea Din bratzei ma izgonira shi ma invrajbi cu ea. CONACHI P. 134. 2. Tranz. A infuria a minia a supara a intarita a instiga la revolta. Toate aceste gindiri imi infierbintau capul shimi invrajbeau inima. VLAHUTZA O. A. 149. ◊ Refl. Intracel loc... apele senvrajbesc shi se sfredelesc in adinci virtejuri. ODOBESCU S. I 144.

A INVRAJBÍ ~ésc tranz. A face sa se invrajbeasca. /in + vrajba

A SE INVRAJBÍ ma ~ésc intranz. 1) A intra in vrajba (cu cineva); a deveni vrajmash; a se invrajmashi; a se dushmani; a se uri. 2) A fi cuprins de vrajba. /in + vrajba

invrajbì v. 1. a semana vrajba a dezuni; 2. a deveni vrajmash.

invrajbésc v. tr. (d. vrajba). Fac vrajmash: baniĭ iĭ invrajbesc pe oamenĭ. V. refl. Devin vrajmash: s’a invrajbit cu el din cauza banilor.

invrajbí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invrajbésc imperf. 3 sg. invrajbeá; conj. prez. 3 sa invrajbeásca

invrajbí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invrajbésc imperf. 3 sg. invrajbeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. invrajbeásca

INVRAJBÍT adj. 1. v. certat. 2. v. dezbinat.

INVRAJBIT adj. 1. certat suparat. (Familii ~.) 2. dezbinat (inv.) despartzit. (Oameni ~.)

INVRAJBÍ vb. 1. v. certa. 2. v. dezbina.

INVRAJBI vb. 1. a se certa a se supara (pop.) a se balabani a se gilcevi a se sfadi (inv. shi reg.) a se pricinui (reg.) a se cirti a se pricini (Mold.) a se circoti (prin Olt.) a se rohoti (inv.) a se piri a se prici a se prigoni (fam. fig.) a se strica. (Sa ~ cu totzi prietenii.) 2. a (se) dezbina (inv.) a (se) despartzi a (se) dezuni. (De ce sau ~ astfel?)