INVRAJBÍ invrajbesc vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se afla in raporturi de dushmanie a intra in vrajba a se certa a se dushmani. Era un bujor de flacau... senvrajbeau toate fetele din pricina lui. SP. POPESCU M. G. 46. In urmai urla a urei aiurare Zimbind cind sal sfishie cei rai se invrajbesc. MACEDONSKI O. I 109. Cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata! CREANGA A. 60. ◊ Fig. Cititorul... simte in sine mintea invrajbinduse cu urechea. ODOBESCU S. III 86. Cu a mea inima amara Sufletumi sau invrajbit! ALECSANDRI P. A. 38. ◊ Tranz. Amoriul vicleanul sherpe prin Eva iubita mea Din bratzei ma izgonira shi ma invrajbi cu ea. CONACHI P. 134. 2. Tranz. A infuria a minia a supara a intarita a instiga la revolta. Toate aceste gindiri imi infierbintau capul shimi invrajbeau inima. VLAHUTZA O. A. 149. ◊ Refl. Intracel loc... apele senvrajbesc shi se sfredelesc in adinci virtejuri. ODOBESCU S. I 144.