INTELIGÉNTZA inteligentze s. f. 1. Capacitatea de a intzelege ushor shi bine de a sesiza ceea ce este esentzial de a rezolva situatzii sau probleme noi pe baza experientzei acumulate anterior; deshteptaciune. ◊ Inteligentza artificiala = domeniu al informaticii care dezvolta sisteme tehnice capabile sa rezolve probleme dificile legate de inteligentza umana. ♦ Persoana inteligenta. 2. (In forma intelighentzie) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligíntza intelighéntzie s. f.] Din fr. intelligence lat. intelligentia germ. Intelligenz rus. inteligenciia.

inteligentza sf [At: MAIORESCU CR. II 119 / V: (inv) ~gin~ ~tzie / Pl: ~tze / E: fr intelligence lat intelligentia ger Intelligenz] 1 Capacitate de a intzelege ushor shi bine fenomenele lucrurile etc. pe baza experientzei acumulate anterior Cf deshteptaciune intzelepciune. 2 Intzelegere profunda a unor idei mai ales din domeniul culturii shi tehnicii. 3 (Pex) Persoana inteligenta. 4 (Inv) Intelectualitate. 5 (Is) ~ artificiala Capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtzine performantze cvasiumane.

INTELIGÉNTZA inteligentze s. f. 1. Capacitatea de a intzelege ushor shi bine de a sesiza ceea ce este esentzial de a rezolva situatzii sau probleme noi pe baza experientzei acumulate anterior; deshteptaciune. ◊ Inteligentza artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtzine performantze cvasiumane. ♦ Persoana inteligenta. 2. (Inv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligíntza s. f.] Din fr. intelligence lat. intelligentia germ. Intelligenz rus. inteligenciia.

INTELIGÉNTZA inteligentze s. f. 1. Calitatea celui inteligent facultatea de a intzelege (ushor shi bine) de a pricepe (just) de a cunoashte; deshteptaciune. V. minte pricepere. Adesea inteligentza lui elastica generoasa prin rezerva shi cumpanirea ei facea impresia acelor tablouri cu perspective mari adinci pierdute ce par a nu mai avea sfirshit. VLAHUTZA O. A. III 11. Cunoshtintzele dobindite neputinduse grupa imprejurul unei idei predomnitoare... lasa numai oarecare idei nestatornice mai adesea pernicioase pentru inteligentza shi moralitate. ODOBESCU S. II 63. 2. (Invechit) Totalitatea intelectualilor intelectualitate. Inteligentza romina geme in temnitzi sau se rataceshte pribeaga prin tzari straine persecutata din toate partzile de inimicii libertatzii. BOLLIAC O. 224.

INTELIGÉNTZA s.f. Intzelegere profunda ushoara a unor lucruri mai ales din domeniul culturii shi al shtiintzei; facultatea de a intzelege de a pricepe fenomenele lucrurile etc.; deshteptaciune; intzelegere. [< lat. intelligentia cf. fr. intelligence].

INTELIGÉNTZA s. f. capacitate a individului de a se adapta la imprejurari noi de a sesiza relatziile esentziale shi de a gasi o ieshire dintro anumita situatzie de a rezolva probleme noi; deshteptaciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtzine performantze cvasiumane. (< fr. intelligence lat. intelligentia germ. Intelligenz)

INTELIGÉNTZA ~e f. 1) Facultatea de a intzelege ushor shi profund fenomenele lucrurile; agerime a mintzii; deshteptaciune. 2) Persoana inteligenta. /<lat. intelligentia fr. intelligence germ. Intelligenz

inteligentza f. l. facultatea de a intzelege lucrurile: 2. inlesnire aptitudine de a intzelege: s’a achitat cu inteligentza; 3. cunoshtintza aprofundata: inteligentza afacerilor; 4. intzelegere.

*inteligéntza f. pl. e (lat. intelligentia). Pricepere deshteptacĭune intzelegere facultatea de a intzelege: inteligentza il distinge lamurit pe om de animale. Facultatea de a intzelege: a avea o inteligentza vie. Pricepere adinca practica: a avea inteligentza afacerilor. Fiintza inteligenta: acest om e o inteligentza distinsa. Trans. Barb. (dupa germ.) „intelectualitate clasa culta”.

INTELIGHÉNTZIE s. f. v. inteligentza.

inteligentzie sf vz inteligentza

inteligintza sf vz inteligentza

intelighéntzie s. f. Totalitatea intelectualilor unui popor ◊ „Este cazul intelighentziei franceze care pana in anii '70 nu numai k sa situat pe pozitzii de stanga dar a gasit in Moscova un loc de pelerinaj moral shi intelectual.” R.l. 1 X 93 p. 2. ◊ „[”22„ este] publicatzie a G.D.S. care reuneshte intelighentzia romaneasca.” ◊ „22” 35/93 p. 3; v. shi 8/94 p. 9; v. shi guru (din fr. intelligentsia la origine cuv. rus.; PR 1971)

inteligéntza (deshteptaciune) s. f. g.d. art. inteligéntzei; pl. inteligéntze

inteligéntza s. f. g.d. art. inteligéntzei; pl. inteligéntze

intelighéntzie (intelectualitate) (tzie) s. f. art. intelighéntzia (tzia) g.d. intelighéntzii art. intelighéntziei

INTELIGÉNTZA s. 1. deshteptaciune intelect judecata minte pricepere ratziune spirit (pop.) duh (Ban. Transilv. shi Olt.) pamet (inv.) intzelegere (fam.) doxa (fig.) cap creier. (Are un ochi ager shi o ~ de nivel mediu.) 2. agerime deshteptaciune dibacie iscusintza istetzime indemanare pricepere. (~ unei persoane.)

INTELIGÉNTZA s. v. intelectualitate.

INTELIGENTZA s. 1. deshteptaciune intelect judecata minte pricepere ratziune spirit (pop.) duh (Ban. Transilv. shi Olt.) pamet (inv.) intzelegere (fam.) doxa (fig.) cap creier. (Are un ochi ager shi o ~ de nivel mediu.) 2. agerime deshteptaciune dibacie iscusintza istetzime indeminare pricepere. (~ unei persoane.)

inteligentza s. v. INTELECTUALITATE.

INTELIGENTZA. Subst. Inteligentza deshteptaciune intzelepciune minte schepsis (fam.) doxa (fam.) glagore (pop.) ratziune judecata logica. Gindire logica minte ascutzita minte agera minte luminata; geniu genialitate. Agerime ascutzime (fig.) istetzime istetzie isteciune (inv.); perspicacitate sagacitate (livr.) intzelegere (inv.) comprehensiune (livr.). Ingeniozitate inventivitate iscusintza pricepere dibacie. Ginditor intzelept. Om cu cintar la cap om cu scaun la cap om cu judecata. Firoscos (fam. shi pop.). Adj. Intelectiv de inteligentza. Inteligent deshtept deshtept foc mintos (pop.) cu cap cu scaun la cap cu judecata sprinten (deschis) la minte cu mintea k un brici. Ager ascutzit (fig.) dezghetzat (fig.) sclipitor (fig.) scaparator (fig.) istetz. Perspicace sagace (livr.) patrunzator (fig.) comprehensiv (livr.) subtil. Ingenios inventiv iscusit priceput dibaci. Vb. A fi inteligent (deshtept) a fi bun (ushor) la (de) cap a avea minte a avea cap a fi cu cap a avea un cap luminat a avea un car de minte ai umbla mintea al duce capul. A pricepe ushor (repede) a intzelege a prinde (fig.). A deveni (mai) inteligent a se deshtepta a se dezghetza (fig.) a se ascutzi (fig.) a se iscusi (inv.). A ageri (rar) a ascutzi (fig.) a iscusi (inv.). V. cunoashtere gindire imaginatzie iscusintza.