INTELIGÉNTZA inteligentze s. f. 1. Calitatea celui inteligent facultatea de a intzelege (ushor shi bine) de a pricepe (just) de a cunoashte; deshteptaciune. V. minte pricepere. Adesea inteligentza lui elastica generoasa prin rezerva shi cumpanirea ei facea impresia acelor tablouri cu perspective mari adinci pierdute ce par a nu mai avea sfirshit. VLAHUTZA O. A. III 11. Cunoshtintzele dobindite neputinduse grupa imprejurul unei idei predomnitoare... lasa numai oarecare idei nestatornice mai adesea pernicioase pentru inteligentza shi moralitate. ODOBESCU S. II 63. 2. (Invechit) Totalitatea intelectualilor intelectualitate. Inteligentza romina geme in temnitzi sau se rataceshte pribeaga prin tzari straine persecutata din toate partzile de inimicii libertatzii. BOLLIAC O. 224.