optziuni
  • info

12 definitzii pentru deshteptaciune

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESHTEPTACIÚNE s. f. Insushirea de a fi deshtept (2); inteligentza. ♦ (Adesea ir.) Fapta sau vorba de om deshtept (2). Deshtept + suf. aciune.

DESHTEPTACIÚNE s. f. Insushirea de a fi deshtept (2); inteligentza. ♦ (Adesea ir.) Fapta sau vorba de om deshtept (2). Deshtept + suf. aciune.

deshteptaciune sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ni / E: deshtepta + aciune] 1 Inteligentza. 2 Istetzime. 34 (Irn) Fapta (sau vorba) a celui care pretinde k este atotshtiutor.

DESHTEPTACIÚNE s. f. Insushirea de a fi deshtept; inteligentza istetzime. Sta pururi la biblioteca linga o fata maruntzica cu ochii plini de deshteptaciune. CAMILAR N. I 114. Chinui Joe pe bietul Prometeu pentru deshteptaciunea shi ascutzimea lui de minte. ISPIRESCU U. 88. ♦ Fapta sau vorba de om deshtept. (Folosit de obicei ironic) Mare deshteptaciune ai spus!

DESHTEPTACIÚNE ~i f. 1) Facultatea de a intzelege ushor shi profund fenomenele lucrurile; agerime a mintzii; inteligentza. 2) Fapta sau vorba de om deshtept. [Art. deshteptaciunea; G.D. deshteptaciunii; Sil. ciune] /deshtept + suf. ~aciune

deshteptaciune f. calitatea omului deshtept: pricepere inteligentza.

deshteptacĭúne f. Inteligentza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

deshteptaciúne s. f. g.d. art. deshteptaciúnii

deshteptaciúne s. f. g.d. art. deshteptaciúnii

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESHTEPTACIÚNE s. 1. v. inteligentza. 2. agerime dibacie inteligentza iscusintza istetzime indeminare pricepere. (~ unei persoane.)

DESHTEPTACIUNE s. 1. intelect inteligentza judecata minte pricepere ratziune spirit (pop.) duh (Ban. Transilv. shi Olt.) pamet (inv.) intzelegere (fam.) doxa (fig.) cap creier. (Are o ~ de nivel mediu.) 2. agerime dibacie inteligentza iscusintza istetzime indeminare pricepere. (~ unei persoane.)

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deshteptaciune deshteptaciuni s. f. (iron.) prostie; fapta sau afirmatzie care dovedeshte prostie.

a da peafara de deshteptaciune expr. (iron.) a fi prost.

Intrare: deshteptaciune
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deshteptaciune
  • deshteptaciunea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • deshteptaciuni
  • deshteptaciunii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deshteptaciunesubstantiv feminin

  • 1. Insushirea de a fi deshtept. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: inteligentza istetzime
    • format_quote Sta pururi la biblioteca linga o fata maruntzica cu ochii plini de deshteptaciune. CAMILAR N. I 114. DLRLC
    • format_quote Chinui Joe pe bietul Prometeu pentru deshteptaciunea shi ascutzimea lui de minte. ISPIRESCU U. 88. DLRLC
    • 1.1. adesea ironic Fapta sau vorba de om deshtept. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mare deshteptaciune ai spus! DLRLC
etimologie:
  • Deshtept + sufix aciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.