istetzime sf [At: MINEIUL (1776) 125 2/2 / Pl: ~mi / E: istetz + ime] 1 Agerime a mintzii Si: istetzeala (1) istetzie (1). 2 (Inv) Indrazneala. 3 (Inv) Vioiciune.

ISTETZÍME istetzimi s. f. Agerime (de minte) pricepere iscusintza. Era prin istetzimea lui fireasca cu mult deasupra conshcolarilor. GALACTION O. I 114. O lingura de istetzime face uneori mai mult decit un car de putere. REBREANU I. 25. Vazuram oameni mari cu istetzime Filozofi poetzi shi ritori intzeleptzi cu adincime. CONACHI P. 304.

ISTETZÍME ~i f. Calitatea de a fi istetz; agerime a mintzii. [G.D. istetzimii] /istetz + suf. ~ime

istetzime f. finetza ingeniozitate.

istetzíme f. (d. istetz). Deshteptacĭune pricepere. Vechĭ shi istetzie shi istecĭúne.

istetzíme s. f. g.d. art. istetzímii; pl. istetzími

istetzíme s. f. g.d. art. istetzímii; pl. istetzími

ISTETZÍME s. 1. v. indemanare. 2. v. inteligentza.

ISTETZIME s. 1. abilitate destoiniciedexteritate dibacie ingeniozitate iscusintza istetzie indeminare pricepere shtiintza talent ushurintza (pop.) meshteshug meshteshugire (inv. shi reg.) meshterie (reg.) apucatura priceputzie (inv.) iscusire marafet practica. (Demonstra o mare ~ in minuirea...) 2. agerime deshteptaciune dibacie inteligentza iscusintza indeminare pricepere. (~ cuiva intro imprejurare data.)