14 definitzii pentru iscusintza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ISCUSÍNTZA iscusintze s. f. Indemanare dibacie pricepere; p. ext. talent arta. Iscusi + suf. intza.

ISCUSÍNTZA iscusintze s. f. Indemanare dibacie pricepere; p. ext. talent arta. Iscusi + suf. intza.

iscusintza sf [At: (a. 1785) GCR II 144/19 / V: ins~ ~cos~ ~ushi~ / Pl: ~tze ~tzi / E: iscusi + intza] 1 Ushurintza de a face un lucru k urmare a unei bune deprinderi sau inclinatzii Si: abilitate dexteritate dibacie (inv) iscusire (1) indemanare pricepere. 2 Agerime a mintzii Si: (inv) iscusire (2) inteligentza istetzime. 3 (Pex) Capacitate de ashi ascunde adevaratele intentzii (reprobabile) Si: (inv) iscusire (3) viclenie. 4 Talent. corectata

ISCUSÍNTZA (rar) iscusintze shi iscusintzi s. f. Indeminare dibacie abilitate ingeniozitate pricepere; p. ext. talent meshteshug arta. Era meshter in meseria de pasarar avind latzuri presarate cu iscusintza. PAS Z. I 209. Asupra cirmuirei imparatziei nam nimic satzi zic fiindca tu cu iscusintza ta shtiu k ai so duci bine. ISPIRESCU L. 41. Istoricii deosebitelor neamuri lauda talentele iscusintza vitejia acestor capitani mari. BALCESCU O. I 24.

ISCUSÍNTZA ~e f. Calitatea de a fi iscusit; indemanare; dibacie; abilitate. /a iscusi + suf. ~intza

iscusintza f. pricepere agerime de minte.

iscusíntza f. pl. e. Calitatea de a fi iscusit pricepere indemanare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

iscusíntza s. f. g.d. art. iscusíntzei; pl. iscusíntze

iscusíntza s. f. g.d. art. iscusíntzei; pl. iscusíntze

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ISCUSÍNTZA s. 1. v. indemanare. 2. v. ingeniozitate. 3. v. maiestrie. 4. v. inteligentza.

ISCUSINTZA s. 1. abilitate destoinicie dexteritate dibacie ingeniozitate istetzie istetzime indeminare pricepere shtiintza talent ushurintza (pop.) meshteshug meshteshugire (inv. shi reg.) meshterie (reg.) apucatura priceputzie (inv.) iscusire marafet practica. (Demonstra o mare ~ in minuirea...) 2. ingeniozitate inventivitate subtilitate. (~ unui procedeu.) 3. arta dibacie indeminare maiestrie meshteshug pricepere shtiintza talent. (Obiect facut cu multa ~.) 4. agerime deshteptaciune dibacie inteligentza istetzime indeminare pricepere. (~ unei persoane intro imprejurare data.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

ISCUSINTZA. Subst. Iscusintza pricepere destoinicie vrednicie istetzime indeminare abilitate dexteritate dibacie arta maiestrie meshteshug meshterie (inv. shi reg.) artizanat; inventivitate ingeniozitate. Aptitudine aplicatzie (fig.) inclinare (fig.) inclinatzie (fig.) aplecare (fig.) chemare (fig.) vocatzie har inzestrare (fig.) talent geniu. Maistru maestru meshter meshterash (dim. rar) artizan artist magician (fig.). Adj. Iscusit priceput destoinic vrednic indeminatic istetz abil virlav (reg.) dibaci maiestru meshter maiestrit maiestretz (inv.) meshteshugos (inv. shi pop.) meshteshugaretz (inv.) meshteshugit (fam.) artistic. Dotat inzestrat (fig.) talentat. Vb. A fi iscusit a (se) iscusi (inv.) a da dovada de iscusintza (de pricepere de indeminare) a se pricepe a fi priceput a se indemina (inv.) a dibaci (pop.); a avea mina buna a fi bun de mina a fi ushor de mina a fi indeminatic a avea miini de aur. A avea talent (har) a avea stofa. A face cu indeminare (cu arta) a maiestri (rar) a meshteri a meshteshugi (fam.). V. arta inteligentza meshteshug talent.

Intrare: iscusintza
iscusintza1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscusintza
  • iscusintza
plural
  • iscusintze
  • iscusintzele
genitiv-dativ singular
  • iscusintze
  • iscusintzei
plural
  • iscusintze
  • iscusintzelor
vocativ singular
plural
inscusintza
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
iscosintza
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
iscushintza
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
iscusintza2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscusintza
  • iscusintza
plural
  • iscusintzi
  • iscusintzile
genitiv-dativ singular
  • iscusintzi
  • iscusintzii
plural
  • iscusintzi
  • iscusintzilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

iscusintza, iscusintzesubstantiv feminin

  • 1. Abilitate, dibacie, ingeniozitate, pricepere, indemanare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era meshter in meseria de pasarar avind latzuri presarate cu iscusintza. PAS Z. I 209. DLRLC
    • format_quote Asupra cirmuirei imparatziei nam nimic satzi zic fiindca tu cu iscusintza ta shtiu k ai so duci bine. ISPIRESCU L. 41. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Arta, meshteshug, talent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Istoricii deosebitelor neamuri lauda talentele iscusintza vitejia acestor capitani mari. BALCESCU O. I 24. DLRLC
etimologie:
  • Iscusi + sufix intza. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.